EXTREM, extremă (~i, ~e), adjectiv – 1. Care este la cel mai înalt grad; foarte intens. Frumusețe ~ă. Răutate ~ă. 2. Care termină un spațiu, o durată etc.; aflat la cel mai îndepărtat punct; ultim. Limită ~ă. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “extremus” și din limba franceză “extréme”
E
Cum se pronunță: extravilan
EXTRAVILAN, extravilană (~i, ~e), adjectiv – Care este situat în afara spațiului construibil al unei localități. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “extra-” + latinescul “villanus”
Cum se pronunță: extraurban
EXTRAURBAN, extraurbană, adjectiv – Care este în afara orașului. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din “extra-” + “urban”
Cum se pronunță: exteritorialitate
EXTERITORIALITATE, substantiv feminin (jur.) – Totalitate a drepturilor extrateritoriale. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba germană “Exterritorialität”
Cum se pronunță: exteritorial
EXTERITORIAL, exteritorială (~i, ~e), adjectiv – (despre persoane diplomatice) Care, aflându-se pe teritoriul unei țări străine, se supune legilor țărilor sale. Drept ~. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “exterritorial”, din limba rusă “eksterritorial’nâi” și din limba germană “Exterritorial”
Cum se pronunță: exterior
1. EXTERIOR, exterioare, substantiv neutru – 1. Partea de dinafară a unui obiect (și spațiul care-l înconjoară). 2. Aspect al unei persoane (ținuta, îmbrăcămintea, fizionomia, comportarea) care este accesibil privirii. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “exterior” și din limba franceză “extérieur” 2. EXTERIOR, exterioară (~ori, ~oare), adjectiv – 1. Care este […]
Cum se pronunță: extenuat
EXTENUANT, extenuantă (~ți, ~te), adjectiv – Care extenuează; epuizant; istovitor. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “extenuans, ~ntis” și din limba franceză “exténuant”
Cum se pronunță: extensor
1. EXTENSOR, extensoare (~ori, ~oare), adjectiv și substantiv – (despre mușchi) Care contribuie la întinderea unor părți ale corpului, în special a membrelor. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “extenseur” 2. EXTENSOR, extensoare, substantiv neutru – Aparat sportiv folosit la antrenarea mușchilor (în special cei ai brațelor), constând din arcuri, resorturi sau […]
Cum se pronunță: extensiv
EXTENSIV, extensivă (~i, ~e), adjectiv – Care are proprietatea de a se extinde. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “extensif”
Cum se pronunță: extensiune
EXTENSIUNE, extensiuni, substantiv feminin – 1. v. A EXTINDE și A SE EXTINDE. 2. med. Mișcare prin care un membru se întinde sau se alungește (în caz de luxație sau de fractură). 3. lingv. Proces prin care un cuvânt își lărgește înțelesul. (G.-D. extensiunii; Sil. -si-u-) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină […]
