A EXTENUA, extenuez, verb tranzitiv – A face să se extenueze. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “extenuare” și din limba franceză “exténuer”
E
Cum se pronunță: a extazia
A EXTAZIA, extaziez, verb tranzitiv – A face să se extazieze. (Sil.-zi-a) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “extasier”
Cum se pronunță: extaz
EXTAZ, extaze, substantiv neutru – 1. Stare psihică de mare intensitate caracterizată prin slăbirea contactului cu lumea exterioară. 2. fig. Stare de fericire deplină; beatitudine; euforie. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “extasis” și limba franceză “extase”
Cum se pronunță: extatic
EXTATIC, extatică (~ci, ~ce), adjectiv, rar – 1. Care ține e extaz; propriu extazului. Stare ~că. 2. (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește extaz. Atitudine ~că. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “extatique”
Cum se pronunță: expunere
EXPUNERE, expuneri, substantiv feminin – 1. v. A EXPUNE. 2. Ceea ce se redă prin cuvinte. 3. Lucrare școlară, în special scrisă, care constă în redarea conținutului unui text. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din verbul “a expune”
Cum se pronunță: expulsie
EXPULSIE, expulsii, substantiv feminin – 1. tehn. Împingere în afară cu forța a unui fluid. 2. Eliminare din organism a unui produs fiziologic, patologic sau a unui corp străin. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “expulsio, ~onis” și din limba franceză “expulsion”
Cum se pronunță: expugnabil
EXPUGNABIL, expugnabilă (~i, ~e), adjectiv – Care poate fi luat cu forța. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “expugnable”
Cum se pronunță: expropriat
1. EXPROPRIAT, expropriată (~ți, ~te), adjectiv – (despre un bun) Care a fost luat prin expropriere. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din verbul “a expropria” 2. EXPROPRIAT, expropriată (~ți, ~te), substantiv masculin și feminin – Persoană care a fost supusă exproprierii. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt format din verbul “a expropria”
Cum se pronunță: expresivitate
EXPRESIVITATE, substantiv feminin – Caracter expresiv. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “expressivité”
Cum se pronunță: expresiv
EXPRESIV, expresivă (~i, ~e), adjectiv – 1. Care exprimă ceva în mod clar, adecvat. Un gest ~. O liniște ~ă. 2. Care evocă ceva în mod viu și plastic. 3. și adverbial (despre stil, opere artistice) Care evocă imagini vii. A citi ~. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză: “expressif”
