F

FRACȚIONISM, substantiv neutru: Activitate a unei grupări rupte dintr-un partid, care diferă în mod radical de linia politică a partidului din care a făcut parte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: fracţiune + suf. -ism (DEX ’09).

FRACȚIONIST, -Ă, fracționiști, -ste, I. adjectiv: Care ţine de fracţionism; propriu fracţionismului; II. substantiv masculin și feminin: Adept al fracţionismului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: scizionist (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: fracţion[ism] + suf. -ist (DEX ’09).

FRACȚIUNE, fracțiune, substantiv feminin 1. Parte dintr-un întreg; 2. Grupare politică cu o platformă distinctă în raport cu linia generală a unui partid sau a unei organizaţii; 3. chim. Produs obţinut prin distilarea unui amestec de lichide. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bucată, ruptură, grup (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fraction; limba […]

FRAGĂ, fragi, substantiv feminin I. Varietate de viţă de vie, având struguri cu bobiţe rotunde, plăcut mirositoare; II. Fructul fragului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) pomiță, dudă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: fraga (DEX ’09).

FRAGED, -Ă, fragezi, -de, adjectiv 1. (despre plante, fiinţe) Care este la început de dezvoltare; tânăr de tot; 2. (despre legume, carne etc.) Care fierbe repede şi se taie uşor cu dinţii; 3. (despre obraji, mâini etc.) Care are fineţe şi gingăşie tinerească. Sursa: DEX ’09 Sinonime: tânăr, moale (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit […]

FRAGIL, -Ă, fragili, -e, adjectiv 1. (despre obiecte) Care se sparge, se sfărâmă uşor; casant; 2. fig. Care are un aspect fizic delicat; cu construcţie fără vigoare; slab; plăpând; gingaş; firav; delicat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fragile; limba latină: fragilis (DEX ’09).

FRAGILITATE, substantiv feminin 1. Caracter fragil; 2. Lipsă de temeinicie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fragilité (DEX ’09).

FRAGMENT, fragmente, substantiv neutru: Bucată dintr-un întreg; frântură. Sursa: DEX ’09 Sinonime: bucată, pasaj, episod, crâmpei, parte (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fragment; limba latină: fragmentum (DEX ’09).

A FRAGMENTA, fragmentez, verb: (obiecte integrale) A împărţi în fragmente. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a împărți, a diviza, a segmenta (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fragmenter (DEX ’09).

FRAGMENTAR, -Ă, fragmentari, -e, adjectiv: Care este alcătuit din fragmente; care constă din fragmente. Sursa: DEX ’09 Sinonime: incomplet, parțial (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fragmentaire (DEX ’09).