F

FUGA, adverb: Într-un ritm rapid; în grabă; repede; iute. Sursa: DEX ’09 Sinonime: curând (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: fuga (DEX ’09).

FRUNTAȘ, -Ă, fruntași, -e, adjectiv (și substantiv): Care se află în frunte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: corifeu, lider (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: frunte + suf. -aş (DEX ’09).

FRUNTAR, fruntare, substantiv neutru 1. Element de harnaşament constând dintr-o curea care trece peste fruntea calului; 2. Fâşie de pânză folosită pentru a lega fruntea nou-născuţilor; 3. (bis.) Fâşie de hârtie cu o inscripţie, care se pune pe fruntea mortului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: frontale (DEX ’09).

FRUMUSEȚE, frumuseți, substantiv feminin 1. Însuşirea de a fi frumos; 2. Ansamblu de calităţi care desfată privirea sau auzul. Sursa: DEX ’09 Sinonime: mândrețe, splendoare, strălucire, (înv. și reg.) mândrie, minunăție, minune (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: frumos + suf. -eţe (DEX ’09).

FRUCTOZĂ, substantiv feminin: Substanţă organică dulce, extrasă din fructe şi întrebuinţată în industria alimentară şi în medicină. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (biol.) levuloză, zahăr de fructe (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fructose (DEX ’09).

FRUCTIFICAȚIE, fructificații, substantiv feminin 1. v. a fructifica; 2. Proprietate a plantelor de a face fructe; 3. Fază de formare a fructelor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bot.) fructificare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fructification (DEX ’09).

FRUCTIFER, -Ă, fructiferi, -e, adjectiv: (despre arbori) Care face fructe. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bot.) roditor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fructifere (DEX ’09).

FRUCTIERĂ, fructiere, substantiv feminin: Vas special în care se servesc fructele la masă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (franțuzism) pomieră (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: fruct + suf. -ieră (DEX ’09).

FRUCTĂRIE, fructării, substantiv feminin: (rar) Loc unde sunt adunate multe fructe; depozit de fructe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: fruct + suf. -ărie (DEX ’09).

FRUCT, fructe, substantiv neutru 1. Organ care se dezvoltă din ovarul unei flori fecundate şi care conţine seminţele plantei; 2. (mai ales la plural) Rod comestibil al pomilor ructiferi; 3. fig. Rezultat al unei acţiuni; rod; consecinţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (bot.) poamă, rod, (Mold.) poricale, (înv.) plod (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din […]