FRUSTRATOR, -OARE, frustratori, -oare, adjectiv: (despre persoane) Care frustrează; care aduce pagube. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a frustra + suf. -ător (DEX ’09).
F
Cum se pronunță: frust
FRUST, -Ă, fruști, -ste, adjectiv 1. (despre monede, medalii, sculpturi etc.) Care s-a tocit de vreme; 2. fig. Care nu este prelucrat; brut. Sursa: DEX ’09 Sinonime: natural, rudimentar, sălbatic, simplu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fruste (DEX ’09).
Cum se pronunță: frupt
FRUPT, frupturi, substantiv neutru 1. Produs în lapte al animalelor mulgătoare, folosit în alimentaţie; 2. Orice mâncare pregătită din lapte, ouă sau carne neîngăduită creştinilor ortodocşi în timpul postului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: mană (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: fructus (DEX ’09).
Cum se pronunță: frunzos
FRUNZOS, -OASĂ, frunzoși, -oase, adjectiv: Care are (multe) frunze; cu (multe) frunze. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) foios, stufos, tufos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: frunză + suf. -os (DEX ’09).
Cum se pronunță: frunziș
FRUNZIȘ, frunzișuri, substantiv neutru 1. Totalitate a frunzelor unei plante; 2. Mulţime de frunze. Sursa: DEX ’09 Sinonime: frunzet, (înv.) frunzărime (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: frunză + suf. -iş (DEX ’09).
Cum se pronunță: frunzet
FRUNZET, frunzeturi, substantiv neutru: frunziș, frunzărime. Sursa: DEX ’09 Etimologie: frunză + suf. -et (DEX ’09).
Cum se pronunță: frunzar
FRUNZAR, frunzare, substantiv neutru 1. Creangă de copac cu tot cu frunze; 2. Adăpost făcut din asemenea crengi; 3. rar Crengi cu frunze uscate care servesc drept aşternut sau nutreţ pentru unele anumale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: frunză + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: frunză
FRUNZĂ, frunze, substantiv feminin: Organ al plantelor superioare, format dintr-o lamă verde (limb), care se leagă de ramură printr-o codiţă (peţiol). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) foaie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: frondea (DEX ’09).
Cum se pronunță: frunte
FRUNTE, frunți, substantiv feminin 1. Partea din faţă a capului situată deasupra ochilor; 2. (fig.) Partea mai de valoare, mai de calitate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cap, elită (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: frons, -ntis (DEX ’09).
Cum se pronunță: fruntăraș
FRUNTĂRAȘ, fruntărașe, substantiv neutru: (diminutiv de la fruntar) Fâşie de pânză folosită pentru a lega fruntea. Sursa: DEX ’09 Etimologie: fruntar + suf. -aş (DEX ’09).
