FLUTURĂTOR, fluturători, adjectiv: Care flutură. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: fâlfâitor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a flutura + suf. -ător (DEX ‘09).
F
Cum se pronunță: fluturatic
FLUTURATIC, -Ă, fluturatici, -e, adjectiv: (despre persoane) Care este nestatornic. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: inconsecvent, zvăpăiat, neserios (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a flutura + suf. -atic (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fluorură
FLUORURĂ, fluoruri, substantiv feminin: Compus al fluorului cu un metal sau cu un radical organic; sare a acidului fluorhidric. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fluorure (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fluoroză
FLUOROZĂ, fluoroze, substantiv feminin: Stare patologică constând în intoxicarea organismului cu fluor. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fluorose (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fluorometru
FLUOROMETRU, fluorometre, substantiv neutru: Aparat pentru măsurarea radiaţiilor fluorescente. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fluorometre (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fluorografie
FLUOROGRAFIE, fluorografii, substantiv feminin 1. Procedeu de examinare medicală a unor organe interne prin fotografierea imaginii lor de pe un ecran fluorescent pe o peliculă fotografică; 2. Procedeu fotografic de gravură, realizat cu ajutorul acidului fluorhidric. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fluorographie (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fluorină
FLUORINĂ, substantiv feminin: Mineral cristalizat, divers colorat sau incolor, întrebuinţat în tehnică şi ca materie primă. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (chim.) fluorită (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fluorine (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fluorhidric
FLUORHIDRIC, adjectiv: Acid ~ gaz incolor, toxic, rezultat din combinarea fluorului cu hidrogenul, care în soluţii apoase are proprietatea de a ataca metalele şi sticla. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fluorhydrique (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fluor
FLUOR, substantiv neutru: Gaz galben-deschis, cu miros înţepător, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, întrebuinţat, mai ales, la sintetizarea unor compuşi şi în industria atomică. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fluor (DEX ‘09).
Cum se pronunță: fluometru
FLUOMETRU, fluometre, substantiv neutru: Instrument pentru măsurarea debitului unui fluid care trece printr-o conductă. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fluometre (DEX ‘09).
