FLORIST, -Ă, floriști, -ste, substantiv masculin și feminin: Persoană care confecţionează flori artificiale. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: florar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fleuriste (DEX ‘09).
F
Cum se pronunță: florinte
FLORINTE, florinți, substantiv masculin: Pasăre sedentară, de talie mică, cu cioc conic, roşiatic, şi cu penaj gălbui. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: florean, (rar) brotăcel, (reg.) spatie, verdet, verdoi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunoscută (DEX ‘09).
Cum se pronunță: florilegiu
FLORILEGIU, florilegii, substantiv neutru: Culegere antologică de fragmente literare; antologie. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: antologie, colecție, culegere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: florilegio; limba franceză: florilege (DEX ‘09).
Cum se pronunță: florii
FLORII, substantiv feminin (plural): Sărbătoare creştină în cinstea intrării lui Isus Hristos în Ierusalim, care cade în duminica dinaintea Paştelui; Duminica Floriilor. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: florilia (DEX ‘09).
Cum se pronunță: florifer
FLORIFER, -Ă, floriferi, -e, adjectiv: (despre plante) Care face flori. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: floricol (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: florifer (DEX ‘09).
Cum se pronunță: floricultură
FLORICULTURĂ, substantiv feminin: Ramură a agriculturii care se ocupă cu creşterea florilor. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: floriculture (DEX ‘09).
Cum se pronunță: floricultor
FLORICULTOR, -OARE, floricultori, -oare, substantiv masculin și feminin: Lucrător specializat în creşterea florilor; specialist în floricultură. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: din floricultură (DEX ‘09).
Cum se pronunță: floricol
FLORICOL, -Ă, floricoli, -e, adjectiv: 1. Care ţine de floricultură; propriu floriculturii; 2. (despre plante) Care are flori; 3. (despre insecte) Care trăieşte pe flori. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: florifer (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: floricol (DEX ‘09).
Cum se pronunță: floretist
FLORETIST, -Ă, floretiști, -ste, substantiv masculin și feminin: Sportiv care practică probele de floretă. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: floretă + suf. -ist (DEX ‘09).
Cum se pronunță: floretă
FLORETĂ, florete, substantiv feminin 1. Armă albă lungă şi flexibilă, cu lama în patru muchii, cu gardă şi mâner, folosită în exerciţiile de scrimă; 2. Probă sportivă practicată cu această armă. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: fleuret (DEX ‘09).
