F

FLASC, -Ă, flasci, -ce, adjectiv 1. Care este lipsit de consistenţă; moale; 2. fig. Care este lipsit de vigoare, de forţă, de energie; 3. (despre corpuri solide) Care este lipsit de rezistenţă la încovoiere, răsucire etc. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: fleșcăit, moale, puhav (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flasque (DEX ‘09).

FLANȘĂ, flanșe, substantiv feminin: Piesă plată care serveşte la îmbinarea etanşă a altor piese. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: bridă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Flansche (DEX ‘09).

FLANELĂ, flanele, substantiv feminin 1. Ţesătură de bumbac sau de lână, moale, pufoasă şi călduroasă, folosită pentru confecţionarea obiectelor de îmbrăcăminte; 2. la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături; 3. Obiect de îmbrăcăminte de lână (mai rar, de bumbac), tricotat în formă de cămaşă. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: jerseu, pulover (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: […]

FLĂMÂND, -Ă, flămânzi, -de, adjectiv 1. (şi substantival) Care are senzaţia de foame; căruia îi este foame; 2. (fig. fam.) Care este dornic de ceva. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: flămânzit, înfometat, nemâncat, nesătul, (rar) înfomat, (reg.) fometos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: origine necunoscută (DEX ‘09).

FLĂCĂUAN, flăcăuani, substantiv masculin: Flăcău mai tânăr (luat în raport cu alţi flăcăi). Sursa: DEX ‘09 Etimologie: flăcău + suf. -an (DEX ‘09).

FLĂCĂU, flăcăi, substantiv masculin: Tânăr neînsurat; fecior; cavaler. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: fecior, tânăr, (pop. și fam.) june (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: chlakŭ (DEX ‘09).

FLĂCĂRAIE, substantiv feminin 1. Flacără mare; 2. la pl. Flăcări care apar uneori în locuri mlăştinoase prin arderea hidrogenului degajat de substanţele organice în descompunere. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: vâlvătaie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: flacără + suf. -aie (DEX ‘09).

FLĂCĂIME, substantiv feminin: rar (colectiv de la flăcău) Mulţime de flăcăi. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: flăcău + suf. -ime (DEX ‘09).

A FLAUȘA, flaușez, verb: (ţesături de lână) A supune unei prelucrări speciale, dând un aspect pufos şi moale; a scămoşa. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: din flauş (DEX ‘09).

A FLATA, flatez, verb (livr.): (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câştiga bunăvoinţa); a măguli; a adula. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: a linguși, a complimenta (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flatter (DEX ‘09).