A FLĂMÂNZI, flămânzesc, verb 1. A avea senzaţia de foame; a fi flămând; 2. A îndura foame; 3. A face să îndure foame; a ţine nehrănit; a înfometa. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: din flămând (DEX ‘09).
F
Cum se pronunță: flăcăi
A FLĂCĂI, flăcăiesc, verb 1. A fi flăcău; 2. A-şi petrece anii de flăcău; 3. A trăi ca un flăcău. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: din flăcău (DEX ‘09).
Cum se pronunță: a flexiona
A FLEXIONA, flexionez, verb 1. A face să se flexioneze; 2. (despre cuvinte) A schimba forma (în procesul declinării sau conjugării). Sursa: DEX ‘09 Etimologie: din flexiune (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flamingo
FLAMINGO, flamingi, substantiv masculin: Pasăre acvatică migratoare, de talie mare, cu cioc încovoiat, cu gâtul şi picioarele deosebit de lungi şi cu penaj alb-roz. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Flamingo (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flanea
FLANEA, flanele, substantiv feminin: (pop.) Obiect de îmbrăcăminte de lână (mai rar, de bumbac), tricotat în formă de cămaşă sau de vestă, fără guler. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flanelle (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flanc
FLANC, flancuri, substantiv neutru 1. mil. Fiecare dintre cele două părţi laterale ale unei formaţii sau ale unui dispozitiv de luptă; 2. poligr. Material special din care se fac matriţele de stereotipie; 3. teatru Panou folosit pentru confecţionarea decorurilor. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: (mil.) aripă, capăt, coastă, margine, (înv.) corn, mânecă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: […]
Cum se pronunță: flambaj
FLAMBAJ, flambaje, substantiv neutru (tehn.) Operaţie de îndoire a unui corp solid (ţevi, bare, plăci etc.) prin metode speciale. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flambage (DEX ‘09).
Cum se pronunță: a flamba
A FLAMBA, flambez, verb 1. (mai ales instrumente medicale) A steriliza, trecând prin para focului; 2. tehn. (bare sau plăci) A supune unei operaţii de flambaj. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flamber (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flamă
FLAMĂ, flame, substantiv feminin: Parte luminoăsă mobilă care se înalţă dintr-un corp aprins. Sursa: DEX ‘09 Sinonime: flacără, pară, văpaie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flamme; limba latină: flamma (DEX ‘09).
Cum se pronunță: flajeolet
FLAJEOLET, flajeolete, substantiv neutru 1. Instrument muzical de suflat constând dintr-un tub lung şi subţire, prevăzut cu orificii (sau cu clape), având ambuşură laterală; 2. Sunet produs la instrumentele cu coarde printr-un anumit procedeu. Sursa: DEX ‘09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: flageolet (DEX ‘09).
