IMPARABIL, -Ă, imparabili, -e, adjectiv. Înseamnă: (Despre lovituri, goluri etc.) Care nu poate fi parat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: Imparable (DEX ’09).
I
Cum se pronunță: impar
IMPAR, -Ă, impari, -e, adjectiv. Înseamnă: (Despre numere întregi) Care nu este divizibil cu doi; care este fără soț. Sursa: DEX ’09 Sinonime: nepereche (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: impar; limba franceză: impair (DEX ’09).
Cum se pronunță: imperativ
IMPERATIV, -Ă, imperativi , -e, adjectiv. Înseamnă: 1. Care ordonă; 2. Care se impune ca o necesitate absolută. Sursa: DEX ’09 Sinonime: autoritar; poruncitor; imperios; cerință (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impératif; limba latină: imperativus (DEX ’09).
Cum se pronunță: impenitență
IMPENITENȚĂ, substantiv feminin. Înseamnă: Lipsă de căință, de remușcări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impénitence (DEX ’09).
Cum se pronunță: impenitent
IMPENITENT, -Ă, impenitenți, -te, adjectiv. Înseamnă: Care nu se căiește, nu are remușcări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impénitent (DEX ’09).
Cum se pronunță: impenetrant
IMPENETRANT, -Ă, impenetranți, -te, adjectiv. Înseamnă: Care nu este penetrant. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impénétrante (DEX ’09).
Cum se pronunță: impenetrabilitate
IMPENETRABILITATE, substantiv feminin. Înseamnă: Însușirea sau starea a ceea ce este impenetrabil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impénétrabilité (DEX ’09).
Cum se pronunță: impenetrabil
IMPENETRABIL, -Ă, impenetrabili, -e, adjectiv. Înseamnă: Care nu lasă să treacă ceva prin el. Sursa: DEX ’09 Sinonime: nepătruns, nepenetrabil, nestrăbătut (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: impénétrable; limba latină: impenetrabilis (DEX ’09).
Cum se pronunță: impendanță
IMPENDANȚĂ, impendanțe, substantiv feminin. Înseamnă: 1. Mărime electrică egală cu câtul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit și valoarea efectivă a intensității curentului electric absorbit de circuit; 2. Mărime ce caracterizează însușirea unui sistem ca, în anumite situații, să împiedice desfășurarea normală a unui proces ce are loc într-un sistem. Sursa: […]
Cum se pronunță: impediment
IMPEDIMENT, impedimente, substantiv neutru. Înseamnă: Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. Sursa: DEX ’09 Sinonime: dificultate (Sursa: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: impedimentum; limba italiană: impedimento (DEX ’09).
