M

MATERIALIST, -Ă, materialiști, -ste, substantiv masculin și feminin 1. Adept al materialismului; 2. (depr.) Persoană care urmăreşte în activitatea sa să obţină numai foloase materiale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: matérialiste; limba germană: materialist (DEX ’09).

MATERIALIST, -Ă, materialiști, -ste, adjectiv: Care ţine de materialism; propriu materialismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: matérialiste; limba germană: materialist (DEX ’09).

MATERIALISM, substantiv neutru: Concepţie filozofică care consideră materia, natura, existenţa în genere, ca fiind factor primordial, determinant, iar conştiinţa, spiritul, gândirea ca fiind factor secund, derivat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: matérialisme; limba germană: Materialismus (DEX ’09).

MATERIALICEȘTE, adverb: (înv.) Din punct de vedere material; sub aspect material. Sursa: DEX ’09 Etimologie: material + suf. -iceşte (DEX ’09).

MATERIAL, materiale, substantiv neutru 1. Totalitate de materii prime sau de semifabricate din care se produc diverse obiecte; 2. Produs textil; ţesătură; materie; 3. Ansamblu de date (informaţii, documente etc.) necesare pentru realizarea unei lucrări literare sau ştiinţifice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: matériel; limba latină: materialis (DEX ’09).

MATERIAL, -Ă, materiali, -e, adjectiv 1. Care ţine de materie; format din materie; 2. Care există independent de conştiinţa omului; cu existenţă independentă; real; 3. Care există în realitate; cu proprietatea de a fi perceput cu ajutorul simţurilor; concret; real; perceptibil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: matériel; limba latină: materialis (DEX […]

MATEMATICIAN, –ANĂ, matematicieni, –ene, substantiv masculin și feminin: Specialist în matematică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: mathématicien (DEX ’09).

MATEMATICEȘTE, adverb (înv.) 1. Conform calculelor matematice; 2. (fig.) În mod specific; exact. Sursa: DEX ’09 Etimologie: matematic + suf. -eşte (DEX ’09).

MATEMATICĂ, matematici, substantiv feminin: Ştiinţă care studiază mărimile, relaţiile cantitative şi formele spaţiale, ce pot fi calculate şi măsurate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: mathematica; limba franceză: mathématique; limba italiană: matematica (DEX ’09).

MATEMATIC, -Ă, matematici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de matematică; bazat pe principiile matematicii; 2. Care vădeşte o exactitate riguroasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: mathématique; limba italiană: matematico (DEX ’09).