M

A MATRIȚA, matrițez, verb: (materiale) A prelucra cu matriţa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din matriţă (DEX ’09).

MATRIMONIU, matrimonii, substantiv neutru: Uniune legalizată dintre un bărbat şi o femeie; căsătorie; căsnicie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: matrimonium; limba italiană: matrimonio (DEX ’09).

MATRICOLĂ, matricole, substantiv feminin 1. Registru de evidenţă în care se înscrie numele persoanelor dintr-o instituţie; 2. Regitru care conţine numele, datele personale şi notele elevilor; 3. Ecuson cu numele şcolii (şi cu numărul de înscriere) prins de uniforma elevilor, pe braţ sau pe piept. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: matricule; […]

MATRICID, -Ă, matricizi, -de, substantiv masculin și feminin (și adjectival): Persoană care şi-a ucis mama. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: matricide (DEX ’09).

MATRICE, matrici, substantiv feminin 1. (mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane, linii sau rânduri; 2. (log.) Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunţ pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: matrix, -cis; limba franceză: […]

MATRIARHAT, substantiv neutru: Perioadă istorică în dezvoltarea orânduirii comunei primitive, în care apartenenţa etnică se stabilea pe linia maternă şi în care femeii îi revenea rolul principal în viaţa economică şi socială. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: matriarcat; limba germană: Matriarchat (DEX ’09).

MATRIARHAL, -Ă, matriarhali, -e, adjectiv: Care ţine de matriarhat; propriu matriarhatului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: matriarcal (DEX ’09).

MATRAPAZLÂC, matrapazlâcuri, substantiv neutru: (fam.) Acţiune săvârşită în scopuri frauduloase; şmecherie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă: matrabazlik (DEX ’09).

MATRACUCĂ, matracuci, substantiv feminin: (pop., fam.) Femeie vulgară, cu înfăţişare neplăcută şi purtări nedemne. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: matrakúka (DEX ’09).

MATOSTAT, matostate, substantiv neutru: (înv.) Rocă silicioasă compactă, de culoare roşie, verde sau negricioasă, folosită ca piatră semipreţioasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă: matostátis (DEX ’09).