MARXIST, -Ă, marxiști, -ste, adjectiv: Care ţine de marxism; propriu marxismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marxiste; limba rusă: marksist (DEX ’09).
M
Cum se pronunță: marxism
MARXISM, substantiv neutru: Sistem de idei filozofice, economice şi social-politice de orientare materialistă, care susţine principiul luptei de clasă în scopul instaurării orânduirii comuniste. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marxisme; limba rusă: marksizm (DEX ’09).
Cum se pronunță: marțipan
MARȚIPAN, marțipane, substantiv neutru: Produs de cofetărie obţinut dintr-un amestec de zahăr şi miez de migdale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Marzipan (DEX ’09).
Cum se pronunță: marțian II
MARȚIAN, –ANĂ, marțieni, –ene, substantiv masculin și feminin: Presupus locuitor al planetei Marte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: martien (DEX ’09).
Cum se pronunță: marțian I
MARȚIAN, –ANĂ, marțieni, –ene, adjectiv: Care ţine de planeta Marte; propriu planetei Marte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: martien (DEX ’09).
Cum se pronunță: marțial
MARȚIAL, -Ă, marțiali, -e, adjectiv 1. Care ţine de război; propriu războaielor; războinic; 2. Care manifestă deprinderi militare; 3. Care denotă solemnitate şi gravitate; solemn şi grav. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: martial; limba italiană: marziale (DEX ’09).
Cum se pronunță: marți
MARȚI, marți, substantiv feminin: A doua zi a săptămânii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: martis (DEX ’09).
Cum se pronunță: marțea
MARȚEA, adverb: În fiecare zi de marţi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: martis (DEX ’09).
Cum se pronunță: marțafoi
MARȚAFOI, marțafoi, substantiv masculin: (fam.) Om de nimic; persoană fără preocupări serioase; derbedeu; puşlama; secătură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
Cum se pronunță: a masca
A MASCA, maschez, verb 1. A ascunde vederii; a face să nu se vadă; a camufla; 2. (fig.) A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a disimula; 3. (obrazul sau o parte a lui) A acoperi cu o mască (pentru a nu fi recunoscut). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: masquer (DEX […]
