MARTIN, martini, substantiv masculin: Pasăre marină, de talie medie, cu aripi lungi şi cu penaj, mai ales, alburiu, care se hrăneşte cu peşti; pescăruş. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: martin (DEX ’09).
M
Cum se pronunță: martie
MARTIE, substantiv masculin: A treia lună a anului; mărţişor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: martii, martu (DEX ’09).
Cum se pronunță: marșrut
MARȘRUT, marșrute, substantiv neutru 1. Linie a unei căi de comunicare (şosea, cale ferată, canal etc.) cu indicarea localităţilor; 2. Metodă de deservire a mai multor maşini într-o ordine stabilită dinainte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: marşrut; limba franceză: marcheroute; limba germană: Marschroute (DEX ’09).
Cum se pronunță: marș II
MARȘ, interjecție 1. (se foloseşte pentru a da comanda de pornire militarilor) Înainte marş!; 2. (se foloseşte pentru a alunga un animal sau în mod grosolan o persoană) Pleacă! Afară! Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marche; limba germană: Marsch (DEX ’09).
Cum se pronunță: marș I
MARȘ, marșuri, substantiv neutru 1. Mers ordonat şi cadenţat; 2. Mişcare a unor unităţi militare (într-o anumită formaţie); 3. Compoziţie muzicală cu ritm vioi, cadenţat; 4. Poezie scrisă spre a fi cântată pe o arie de marș. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marche; limba germană: Marsch (DEX ’09).
Cum se pronunță: a martiriza
A MARTIRIZA, martirizez, verb: A supune la un martiriu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: martyriser (DEX ’09).
Cum se pronunță: marșarier
MARȘARIER, marșariere, substantiv neutru: Mers înapoi al automobilului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marche arriere (DEX ’09).
Cum se pronunță: marsupiu
MARSUPIU, marsupii, substantiv neutru: Cavitate abdominală în formă de pungă în care femela marsupialelor îşi poartă puii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină, limba franceză: marsupium (DEX ’09).
Cum se pronunță: marsupial III
MARSUPIAL, -Ă, marsupiali, -e, adjectiv 1. (Animale) A cărui femelă își poartă puii în marsupiu; 2. anat. (Organe) În formă de pungă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marsupial (DEX ’09).
Cum se pronunță: marsupial II
MARSUPIAL, marsupiali, substantiv masculin 1. (la plural) Ordin de mamifere vivipare, a căror femelă îşi poartă puii în marsupiu (reprezentanţi: cangurul, ursul-australian, sariga); 2. Animal din acest ordin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marsupial (DEX ’09).
