M

MARMOTĂ, marmote, substantiv feminin: Animal rozător cu capul scurt şi gros, preţuit pentru blana de culoare cenuşie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marmotte; limba italiană: marmotta (DEX ’09).

MARMOREEAN, –ANĂ, marmoreeni, –ene, adjectiv: Care pare a fi de marmură; asemănător cu marmura. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marmoréen (DEX ’09).

MARMORAJ, marmoraje, substantiv neutru: Desen colorat, imprimat pe hârtie, care imită marmura. Sursa: DEX ’09 Etimologie: marmură + suf. -aj (DEX ’09).

MARMITĂ, marmite, substantiv feminin: Vas mare cu două toarte, folosit pentru a transporta mâncarea caldă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marmite (DEX ’09).

MARMELADĂ, marmelade, substantiv feminin: Produs alimentar sub formă de pastă gelatinoasă, preparată din fructe zdrobite şi fierte cu zahăr. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marmelade; limba germană: Marmelado (DEX ’09).

MARKETING, substantiv neutru: Ansamblu al activităţilor, metodelor şi tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor şi satisfacerii acestei cereri cu produse şi servicii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: marketing (DEX ’09).  

MARJĂ, marje, substantiv feminin: Rezervă de care se poate dispune între anumite limite. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marge (DEX ’09).

MARITIM, -Ă, maritimi, -e, adjectiv 1. Care este în legătură cu marea; aflat pe malul mării; 2. Care este influenţat de mare; determinat de acţiunea mării; 3. Care se produce pe mare; realizat pe mare; 4. Care ţine de navigaţia pe mare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: maritime (DEX ’09).

MARITAL, -Ă, maritali, -e, adjectiv 1. Care se referă le drepturile soţului; 2. Care ţine de soţi; propriu soţilor; conjugal. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marital; limba latină: maritalis (DEX ’09).

MARIONETĂ, marionete, substantiv feminin 1. Figură reprezentând o fiinţă umană sau un animal, care, acţionată de o persoană, interpretează un rol în teatrul de păpuşi; 2. (fig.) Persoană uşor influenţabilă, lipsită de voinţă şi de personalitate; jucărie; păpuşă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: marionnette (DEX ’09).