MĂLĂIEȚ, -IAȚĂ, mălăieți, -iețe, adjectiv 1. (despre unele ciuperci, legume etc.) Care are partea comestibilă moale şi făinoasă; 2. fig. (despre persoane) Care este lipsit de vigoare şi energie; molatic; molâu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: făinos, (rar) mălăios, (reg.) mălăicios, mălăietic, mălăiețos, mălăit, bleg, indolent, lălâu, moale, molatic, molâu, mototol (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: mălai […]
M
Cum se pronunță: mălai
MĂLAI, mălaie, substantiv neutru 1. (numai singular) Făină de porumb; 2. Aliment preparat din făină de porumb, de mei sau de alte cereale, dospit și copt în cuptor; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte (și cu zahăr); 3. Plantă din familia gramineelor cu spicul ramificat, având seminţele în formă de boabe mici, […]
Cum se pronunță: măiestru
MĂIESTRU, MĂIASTRĂ, măieștri, măiestre, adjectiv 1. (despre persoane) Care face totul cu uşurinţă şi cu pricepere; iscusit; 2. (despre lucruri, obiecte) Care este executat cu măiestrie; 3. (în basme) Care este înzestrat cu însuşiri supranaturale. Sursa: DEX ’09 Sinonime: artistic, iscusit, măiestrit, meșteșugit (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: magister (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se măna
A SE MĂNA, se mănează, verb: (despre cereale, plante, fructe) A fi atins de mană; a se strica din cauza manei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din mană (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se mălura
A SE MĂLURA, se mălurează, verb: (pop.) A se îmbolnăvi de mălură; a fi atins de mălură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din mălură (DEX ’09).
Cum se pronunță: mat II
MAT, substantiv neutru: Situaţie în cadrul unei partide de şah, în care regele uneia dintre părţi nu-şi poate părăsi locul fără a fi prins, determinându-se în felul acesta sfârşitul partidei în favoarea părţii adverse. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: mat; limba germană: Matt (DEX ’09).
Cum se pronunță: mat I
MAT, -Ă, mați, -te, adjectiv 1. Care este lipsit de luciu; fără strălucire; 2. (despre sticlă) Care este lipsit de transparenţă; fără transparenţă; 3. (despre sunete) Care este lipsit de sonoritate; fără rezonanţă; şters. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: mat; limba germană: matt (DEX ’09).
Cum se pronunță: mașinist
MAȘINIST, -Ă, mașiniști, -ste, substantiv masculin și feminin: Persoană care conduce sau supraveghează un vehicul sau un motor; mecanic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: machiniste; limba germană: Maschinist (DEX ’09).
Cum se pronunță: mașinism
MAȘINISM, substantiv neutru: Folosire pe scară largă a maşinilor în economia naţională a unei ţări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: machinisme (DEX ’09).
Cum se pronunță: mașinărie
MAȘINĂRIE, mașinării, substantiv feminin 1. Ansamblu de piese din care este constituit un mecanism, o maşină; 2. Sistem de mecanisme antrenate în aceeaşi acţiune. Sursa: DEX ’09 Etimologie: maşină + suf. -ărie (DEX ’09).
