MĂRĂCINAR, mărăcinari, substantiv masculin: Pasăre migratoare, de talie mică, insectivoră, cu pene castanii-închise şi cu gâtul negru, care îşi face cuib prin mărăcinişuri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: mărăcine + suf. -ar (DEX ’09).
M
Cum se pronunță: mărar
MĂRAR, substantiv masculin: Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată, cu frunze mărunte şi cu flori galbene-verzui, folosită drept condiment. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: măr II
MĂR, meri, substantiv masculin: Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe-trandafirii şi fructe comestibile. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: melus (DEX ’09).
Cum se pronunță: măr I
MĂR, mere, substantiv neutru: Fruct al mărului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: melum (DEX ’09).
Cum se pronunță: mănușă
MĂNUȘĂ, mănuși, substantiv feminin: Obiect confecţionat din lână, din piele, care se îmbracă pe mână, acoperind-o până la încheietură (în scop protector). Sursa: DEX ’09 Etimologie: mână + suf. -uşă (DEX ’09).
Cum se pronunță: mănușar II
MĂNUȘAR, mănușari, substantiv masculin (înv.) 1. Persoană care confecţionează mănuşi; 2. Vânzător de mănuşi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: mănuşă + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: mănușar I
MĂNUȘAR, mănușare, substantiv neutru: Mănuşă de protecţie de care se folosesc unele categorii de muncitori. Sursa: DEX ’09 Etimologie: mănuşă + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: mănunchi
MĂNUNCHI, mănunchiuri, substantiv neutru 1. Cantitate de plante cu tulpina subţire care poate fi cuprinsă cu mâna; 2. Legătură de mai multe obiecte de acelaşi fel; 3. (înv.) Parte a unui obiect (vas, instrument, uşă etc.) de care se apucă sau se ţine cu mâna; mâner. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: […]
Cum se pronunță: mănos
MĂNOS, -OASĂ, mănoși, -oase, adjectiv 1. (despre pământ) Care dă roade bogate; cu productivitate mare; roditor; fertil; fecund; 2. (despre vaci) Care are lapte mult (şi gras); cu mană; lăptos; 3. Care aduce câştig mare; care constituie o sursă de câştig mare; bănos. Sursa: DEX ’09 Etimologie: mană + suf. -os (DEX ’09).
Cum se pronunță: mănăstiresc
MĂNĂSTIRESC, -EASCĂ, mănăstirești, adjectiv: Care ţine de mănăstire; propriu mănăstirii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: mănăstire + suf. -esc (DEX ’09).
