MASCULIN, -Ă, masculini, -e, adjectiv 1. Care ţine de mascul; propriu masculului; 2. (despre substantive, adjective etc.) Care ţine de genul bărbătesc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: masculinus; limba franceză: masculin (DEX ’09).
M
Cum se pronunță: mascul II
MASCUL, masculi, substantiv masculin 1. Individ de sex bărbătesc; 2. (mai ales depr.) Bărbat viril. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: masculus; limba italiană: masculo (DEX ’09).
Cum se pronunță: a masculiniza
A MASCULINIZA, masculinizez, verb: A face să capete trăsături masculine, bărbăteşti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: masculiniser (DEX ’09).
Cum se pronunță: masculinitate
MASCULINITATE, substantiv feminin: Totalitate a trăsăturilor specifice unui bărbat; vigoare bărbătească; virilitate; bărbăţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: masculinité (DEX ’09).
Cum se pronunță: mascul I
MASCUL, masculă, adjectiv: (Despre flori) Care conține elementele de fecundație. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: masculus; limba italiană: masculo (DEX ’09).
Cum se pronunță: mariaj
MARIAJ, mariaje, substantiv neutru: (fam.) Uniune legalizată dintre un bărbat şi o femeie; alianţă matrimonială; căsnicie; căsătorie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: mariage (DEX ’09).
Cum se pronunță: matricid II
MATRICID, matricide, substantiv neutru: Crimă comisă de o persoană care şi-a ucis mama. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: matricide (DEX ’09).
Cum se pronunță: măiestrie II
MĂIESTRIE, măiestrii, substantiv feminin (înv.) 1. (mai ales la plural) Obiect, creaţie executată cu multă iscusinţă; creaţie artistică; 2. Îndeletnicire bazată pe munca manuală calificată; meşteşug; meserie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: măiestru + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: măiestrie I
MĂIESTRIE, substantiv feminin: Capacitate de a face totul cu uşurinţă şi cu dibăcie; dexteritate; pricepere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: măiestru + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: măi
MĂI, interjecție: Se foloseşte ca adresare către o persoană de sex masculin, mai rar feminin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).
