năgară substantiv feminin, plantă erbacee cu tulpină înaltă de tip pai, cu frunze filiforme şi spiculeţe cu ţepi lungi, ce creşte în stepă şi pe coline uscate; pănuşiţă. Sursă DEX09 Etimologie Origini necuoscute.
N
Cum se pronunță năfurică
năfurică, năfurici substantiv feminin (diminutiv de la nafură) plantă erbacee cu tulpina erectă, bogat ramificată, cu frunze penate şi cu flori galbene sau roşietice, reunite în capitule. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din nafură, sursă DEX09
Cum se pronunță nădușitor
nădușitor, -oare, nădușitori, -oare (despre căldură, vreme etc.) care sufocă; sufocant. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din a năduşi + suf. ~tor, sursă DEX09
Cum se pronunță a năduși
a năduși 1. tranz. v. A ÎNĂDUŞI. 2. intranz. a secreta sudoare; a asuda; a transpira. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din limba bulgară: naduša, sursă DEX09
Cum se pronunță nădușeală
nădușeală, nădușeli substantiv feminin, 1) stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatura înaltă şi sufocantă a aerului; căldură înăbuşitoare; năduf; zăduf; zăpuşeală. 2) pop. lichid secretat de glandele sudoripare şi eliminat prin porii pielii; sudoare; transpiraţie. • a avea nădușeli. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din a năduşi + suf. ~eală, sursă DEX09
Cum se pronunță năduf
năduf, nădufuri substantiv neutru, 1) stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatura înaltă şi sufocantă a aerului; căldură înăbuşitoare; năduşeală; zăduf; zăpuşeală. 2) senzaţie de sufocare pe care o simte cineva în cazul unor boli. 3) supărare amestecată cu părere de rău. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din limba slavă: naduch, sursă DEX09
Cum se pronunță: nădrăgar
nădrăgar, nădrăgari substantiv masculin, orăşean care purta pantaloni confecţionaţi după moda occidentală. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din nădrag + suf. ~ar, sursă DEX09
Cum se pronunță: nădrag
nădrag, nădragi substantiv masculin, mai ales la plural în popopor pantalon confecţionat din pânză albă, strâns pe corp, purtat, în trecut, de bărbaţii de la ţară. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din limba slavă: nadragy limba maghiară: nadrág
Cum se pronunță: nădejde
nădejde, nădejdi substantiv feminin, 1) credinţă în posibilitatea realizării unei dorinţe sau a unei acţiuni; sentiment al unei persoane care speră; speranţă. • de nădejde a) pe care te poţi bizui; de încredere; b) sigur; c) trainic; temeinic. cu nădejde a) cu încredere; b) foarte bine; solid. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din limba slavă: […]
Cum se pronunță: a nădăjdui
a nădăjdui 1. verb intranzitiv: a trage nădejde; a nutri sau a avea speranţă; a spera. 2. verb tranzitiv (urmat, mai ales, de o propoziţie completivă) a conta aşteptând cu încredere; a considera ca trebuind să se realizeze; a vrea să creadă: a nădăjdui într-o reuşită. Sursă DEX09 Etimologie Cuvânt provenit din nădejde + suf. […]

