P

PANOU, panouri, substantiv neutru – 1. Suprafață plană (de lemn, de metal, de stofă etc.) servind pentru afișarea unor informații (afișe, anunțuri, avize, lozinci etc.). 2. Suport de lemn al unui tablou. 3. Prefabricat folosit la construirea clădirilor. 4. Placă de lemn pe care este fixat coșul de baschet. 5. ~ de comandă placă pe care […]

PANORAMIC, panoramică (~ci, ~ce), adjectiv – 1. Care ține de panoramă; propriu panoramei. Priveliște ~că. 2. Care are aspect de panoramă; asemănător cu o panoramă; de mare vizibilitate. * Ecran ~ ecran cinematografic de formă semicirculară, având lățimea mult mai mare decât înălțimea. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “panoramique”

PANOPTIC, panoptice, substantiv neutru – 1. Încăpere construită în așa mod încât interiorul ei poate fi cuprins dintr-o singură privire. 2. Expoziție a figurilor de ceară; panoramă. 3. Muzeu unde este prezentată o asemenea expoziție. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “panoptique” și din limba germană “Panoptikum”

PANOPLIE, panoplii, substantiv feminin – 1. Colecție de arme prezentate pe un panou, servind drept trofeu sau ornament. 2. Panou pe care este aranjată o astfel de colecție. (G.-D. panopliei) Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “panoplie”

PANIFICAȚIE, substantiv feminin – Proces de transformare a făinei în pâine. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “panification”

A PANIFICA, panific, verb tranzitiv – A transforma în pâine sau în produse similare. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “panifier”

PANIER, paniere, substantiv neutru – 1. Jupon cu balene care servește pentru a ține fusta înfoiată pe șolduri. 2. Rochie cu un astfel de jupon. (Sil. -ni-er) Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “panier”

PANICULAT, paniculată (~ți, ~te), adjectiv – (despre plante) Care are inflorescențe de tip panicul. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “paniculé”

PANICUL, panicule, n. bot. – Inflorescență compusă, având forma unui ciorchine cu ramurile secundare ramificate. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “panicula” și din limba franceză “panicule”

PANICĂ, panici, substantiv feminin – Spaimă subită și violentă (fără temei), care cuprinde o persoană sau o colectivitate. * A intra în ~ a se alarma. (G.-D. panicii) Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba neogreacă “panikós”, din limba franceză “panique” și din limba germană “Panik”