PACIFIC, pacifică (~ci, ~ce), adjectiv – 1. Care tinde spre pace; iubitor de pace. 2. Care este calm; lipsit de agresivitate; pașnic. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “pacificus” și din limba franceză “pacifique”
P
Cum se pronunță: paciență
PACIENȚĂ, substantiv feminin (livresc) – Caracter pacient; răbdare. (Sil. ci-en-) Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba latină “patientia” și din limba franceză “patience”
Cum se pronunță: a pacifica
A PACIFICA, pacific, verb tranzitiv – 1. (popoare, țări aflate în litigiu) A face să încheie pace; a readuce la pace. 2. rar (persoane) A face să recapete pacea sufletească, liniștea, calmul; a alina; a liniști. Sursă: DEX ’09 Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “pacifier” și din limba italiană “pacificare”
Cum se pronunță: pantofărie
PANTOFĂRIE, pantofării, substantiv feminin – 1. Atelier pentru confecționarea și repararea încălțămintei; cizmărie; ciubotărie. 2. Magazin (sau raion într-un magazin) de încălțăminte. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt format din “pantofar” + sufixul “~ărie”
Cum se pronunță: pantofar
PANTOFAR, pantofari, substantiv masculin – 1. înv. Muncitor care confecționează pantofi. 2. rar. Meșter care face și repară încălțăminte; cizmar; ciubotar. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt format din “pantof” + sufixul “~ar”
Cum se pronunță: pantof
PANTOF, pantofi, substantiv masculin – mai ales la pl. Obiect de încălțăminte cu înălțimea până la gleznă. ~i bărbătești. ~i sportivi. ~i de toamnă. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba germană “Pantoffel”
Cum se pronunță: panteră
PANTERĂ, pantere, substantiv feminin – 1. Mamifer exotic carnivor, foarte agil, de talie mare, având corp puternic și mlădios, coadă lungă si blană galbenă cu pete închise; leopard. * ~ neagră specie de leopard cu blana neagră, care trăiește în insulele din Sud-Vestul Asiei. 2. Blană a acestui mamifer. 3. fig. Femeie rea, mânioasă și […]
Cum se pronunță: panteon
PANTEON, panteonuri, substantiv neutru – 1. (în antichitatea greacă și romană) Templu consacrat tuturor zeilor. 2. Criptă monumentală închinată memoriei oamenilor iluștri ai unei națiuni. 3. fig. Ansamblu de personalități celebre dintr-o țară. (Sil. -te-on) Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “panthéon”
Cum se pronunță: panteist
1. PANTEIST, panteistă (~ști, ~ste), adjectiv – Care ține de panteism; propriu panteismului. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “panthéiste” 2. PANTEIST, panteistă (~ști, ~ste), substantiv masculin și feminin – Adept al panteismului. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “panthéiste”
Cum se pronunță: panteism
PANTEISM, substantiv neutru – Doctrină filozofică care identifică divinitatea cu natura. Sursă: NODEX (2002) Etimologie: cuvânt provenit din limba franceză “panthéisme”
