R

A REPUDIA, repudiez, verb 1. (persoane sau lucruri) A îndepărta de la sine (din dispreţ); a respinge; 2. (păreri, concepţii, vederi etc.) A nu (mai) recunoaşte ca valabil. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a renega, a respinge (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répudier (DEX ’09).

A REPUBLICA, republic, verb: A publica din nou; a retipări; a reedita. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a publica (DEX ’09).

A REPROȘA, reproșez, verb: (acţiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca reproş; a imputa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reprocher (DEX ’09).

A REPROFILA, reprofilez, verb: (întreprinderi, instituţii etc.) A profila din nou; a face să capete un nou profil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a profila (DEX ’09).

REGEȘTE, adverb: În felul regilor; ca un rege. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) crăiește (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: rege + suf. -eşte (DEX ’09).

REGESC, regească, adjectiv: Regal. Sursa: DEX ’09 Etimologie: rege + suf. -esc (DEX ’09).

REGENȚĂ, regențe, substantiv feminin 1. Guvernare provizorie a unei sau a mai multor persoane împuternicite (în timpul minoratului, absenţei sau bolii monarhului); 2. Perioadă cât durează această guvernare; 3. Persoană sau organ colegial care exercită prerogativele monarhului; 4. (în Franța) Stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul secolului XVIII, caracterizat prin suplețea, […]

REGENT, -Ă, regenți, -te, I. adjectiv 1. (despre persoane) Care ţine de regenţă; propriu regenţei; 2. (Propoziţie) regentă: propoziţie de care depind una sau mai multe propoziţii subordonate; II. substantiv masculin și feminin: Conducător provizoriu al unei monarhii (în timpul unei regenţe). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) caimacam, vechil, locotenent domnesc, (gram.) supraordonată (Sursă: Sinonime 2002). […]

REPUBLICAN, -Ă, republicani, -e, I. adjectiv: Care ţine de republică; propriu republicii; II. substantiv masculin și feminin 1. Adept al republicii ca formă de guvernământ; 2. Membru al unui partid republican. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: républicaine; limba latină: republicanus; limba germană: Republikaner (DEX ’09).

REPUBLICĂ, republici, substantiv feminin 1. Formă de guvernământ în care organele supreme de conducere sunt constituite din reprezentanţi aleşi pe un anumit termen; 2. Ţară care are această formă de guvernământ; 3. (rar) Populaţia unei asemenea ţări. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: republica; limba franceză: république; limba latină: respublica (DEX ’09).