REGENȚĂ, regențe, substantiv feminin 1. Guvernare provizorie a unei sau a mai multor persoane împuternicite (în timpul minoratului, absenţei sau bolii monarhului); 2. Perioadă cât durează această guvernare; 3. Persoană sau organ colegial care exercită prerogativele monarhului; 4. (în Franța) Stil în arhitectura și în artele decorative franceze la începutul secolului XVIII, caracterizat prin suplețea, grația și delicatețea elementelor decorative.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: (înv.) căimăcămie, locotenență (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: régence (DEX ’09).
