ROTUNJITOR, rotunjitoare, substantiv neutru: Unealtă pentru fasonarea sau pentru netezirea pieselor de formă rotundă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: rotund + suf. -ior (DEX ’09).
R
Cum se pronunță: roșu
ROȘU, substantiv neutru 1. A şaptea culoare a spectrului solar; 2. Colorant de această culoare; 3. (la jocul de cărţi) Semn distinctiv având forma unei inimi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: roseus (DEX ’09).
Cum se pronunță: roșu II
ROȘU, -IE, roșii, adjectiv 1. Care este de culoarea sângelui; sângeriu; 2. Care are reflexe roşiatice; 3. (despre persoane) Care are faţa rumenă; aprins la faţă; îmbujorat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: roseus (DEX ’09).
Cum se pronunță: rafinor II
RAFINOR, rafinori, substantiv masculin: Muncitor specializat în operaţii de rafinare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: rafinator (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: raffineur; limba germană: Raffineur (DEX ’09).
Cum se pronunță: rombic
ROMBIC, -Ă, rombici, -e, adjectiv: Care are forma unui romb. Sursa: DEX ’09 Sinonime: romboidal (Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rhombique (DEX ’09).
Cum se pronunță: roșeață
ROȘEAȚĂ, roșeți, substantiv feminin 1. Culoare roşie; 2. Îmbujorare, împurpurare la faţă; 3. roșeală. Sursa: DEX ’09 Sinonime: îmbujorare, împurpurare, roșeală, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: roşu + suf. -eaţă (DEX ’09).
Cum se pronunță: roșiatic
ROȘIATIC, -Ă, roșiatici, -e, adjectiv: Care bate în roşu; cu nuanţă roşie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: arămiu, roșcat, roșcovan, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț, frez, trandafiriu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: roşu + suf. -atic (DEX ’09).
Cum se pronunță: roșie
ROȘIE, roșii, substantiv feminin: Pătlăgea roşie; tomată. Sursa: DEX ’09 Sinonime: pătlăgea, pătlăgică, tomată, (reg.) gălățană, (Transilv. și Ban.) paradaisă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din roșu (DEX ’09).
Cum se pronunță: roșioară
ROȘIOARĂ, roșioare, substantiv feminin I. 1. Varietate autohtonă de viţă de vie, având struguri mici, roşietici; 2. Struguri din această varietate; II. Peşte dulcicol, de talie medie, cu corpul turtit lateral, cu solzi mari, având înotătoare şi ochi roşietici; ocheană; băbuşcă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: boiștean, filimică, ocheană, (reg.) ocheniță, băbușcă-roșie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: […]
Cum se pronunță: roșior
ROȘIOR, roșiori, substantiv masculin 1. (la plural) Corp de cavalerie în armata română; 2. Ostaş din acest corp. Sursa: DEX ’09 Etimologie: roşu + suf. -ior (DEX ’09).
