Cum se pronunță: rotacism

ROTACISM, rotacisme, substantiv neutru: Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în “r”. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fon.) rotacizare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rhotacisme (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: rotacizant

ROTACIZANT, -Ă, rotacizanți, -te, adjectiv: (despre graiuri, texte etc.) Care ţine de rotacism; care manifestă rotacismul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rhotacisant (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: rotar

ROTAR, rotari, substantiv masculin 1. Meşter care face sau repară roţi, căruţe etc; 2. Muncitor specializat în operaţii de manevrare a formelor pentru presa de imprimat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: roată + suf. -ar (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: rotaș

ROTAȘ, -Ă, rotași, -e, adjectiv: (despre cai) Care este înhămat lângă roată (în spatele înaintaşului). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) rudar, rudaș (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: roată + suf. -aş (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: rotat

ROTAT, -Ă, rotați, -te, adjectiv 1. (despre coroana pomilor, coada păsărilor etc.) Care are forma unei roţi; rotund; circular; 2. (despre părul cailor) Care are pete de altă culoare decât restul părului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: roată + suf. -at (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: rotativ

ROTATIV, -Ă, rotativi, -e, adjectiv 1. (despre piese, sisteme tehnice etc.) Care are proprietatea de a se roti; care face mişcări de rotaţie; 2. (despre mişcări) Care descrie un cerc; circular. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rotatif (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: rotativă

ROTATIVĂ, rotative, substantiv feminin: Maşină de imprimat publicaţiile de mare tiraj, care funcţionează prin mare rotaţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rotatif (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: rotație

ROTAȚIE, rotații, substantiv feminin 1. Mişcare a unui corp în jurul unui punct fix sau al unei axe; giraţie; 2. Alternare a culturilor agricole în cadrul unui asolament; 3. (în procesul unei activităţi) Schimb alternativ de persoane sau de echipe. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (tehn., fiz.) girație, turație, întoarcere, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, răsucire, rotire, […]

Vezi cum se pronunță →