A REÎNVIA, reînvie, verb 1. A învia din nou; a se renaşte; 2. (fig.) A apărea în memorie; 3. med. (inima sau respiraţia oprită) A pune în funcţie din nou; a resuscita; 4. (fig.) A face să fie din nou folosit. Sursa: DEX ’09 Sinonime: resuscita, a (se) reînsufleți, reactualiza (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: re- […]
R
Cum se pronunță: a reînturna
A REÎNTURNA, reîntorn, verb (pop.) 1. A face să se reîntoarcă; 2. (obiecte împrumutate) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a reda; 3. (reflexiv) A se înturna din nou (de unde a plecat); a se reîntoarce; a se înapoia. Sursa: DEX ’09 Sinonime: da, înapoia, plăti, reîntoarce, restitui, returna, reveni (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: […]
Cum se pronunță: a reintroduce
A REINTRODUCE, reintroduc, verb: A introduce din nou. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a introduce (DEX ’09).
Cum se pronunță: a reîntineri
A REÎNTINERI, reîntineresc, verb 1. A întineri din nou; 2. A face să devină din nou tânăr. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a întineri (DEX ’09).
Cum se pronunță: a reintegra
A REINTEGRA, reintegrez, verb (persoane) 1. A face să se reintegreze; 2. A repune în drepturi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réintégrer (DEX ’09).
Cum se pronunță: a reînsufleți
A REÎNSUFLEȚI, reînsuflețesc, verb: A face sa se reînsufleţească; a face să prindă din nou viaţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a reanima, a reînvia (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: re- + a însufleți (DEX ’09).
Cum se pronunță: a reînființa
A REÎNFIINȚA, reînființez, verb: A înfiinţa din nou; a reîntemeia. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a înființa (DEX ’09).
Cum se pronunță: a reîncepe
A REÎNCEPE, reîncep, verb: A începe din nou. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a (se) relua, a (se) redeschide (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: re- + a începe (DEX ’09).
Cum se pronunță: a reîncadra
A REÎNCADRA, reîncadrez, verb: A încadra din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). Sursa: DEX ’09 Sinonime: a reintegra (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: re- + a încadra (DEX ’09).
Cum se pronunță: a reînarma
A REÎNARMA, reînarmez, verb 1. A înarma din nou; 2. A înzestra cu armament nou. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) a (se) rearma (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: re- + a înarma (DEX ’09).

