REPRODUCȚIE, reproducții, substantiv feminin 1. (ec.) Reluare continuă a procesului de producţie; 2. (biol.) Proces de perpetuare a speciei prin generare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (biol.) înmulțire, prăsire, prăsit, procreare, reproducere, (înv. și reg.) plodire, (ec.) reproducere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reproduction (DEX ’09).
R
Cum se pronunță: reproductibil
REPRODUCTIBIL, -Ă, reproductibili, -e, adjectiv: Care poate fi reprodus; care se pretează la reproducere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reproductible (DEX ’09).
Cum se pronunță: reproducere
REPRODUCERE, reproduceri, substantiv feminin 1. v. a (se) reproduce; 2. Operă de artă, care reproduce originalul şi este executată de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; replică; 3. (biol.) Naştere din părinţi a unui urmaş asemănător acestora, ca rezultat al fecundării; 4. (psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, […]
Cum se pronunță: reprobator
REPROBATOR, -OARE, reprobatori, -oare, adjectiv: Care reprobă; dezaprobator. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réprobateur; limba latină: reprobator (DEX ’09).
Cum se pronunță: report
REPORT, reporturi, substantiv neutru: (cont.) Trecere a unei sume din josul unei coloane în fruntea coloanei următoare, pentru a continua operaţia adunării. Sursa: DEX ’09 Sinonime: reportare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: report (DEX ’09).
Cum se pronunță: repeziciune
REPEZICIUNE, repeziciuni, substantiv feminin: (pop.) Iuţeală cu care se efectuează o acţiune; viteză; rapiditate. Sursa: DEX ’09 Sinonime: viteză, grabă, sprinteneală, promptitudine (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: repede + suf. -iciune (DEX ’09).
Cum se pronunță: repezeală
REPEZEALĂ, repezeli, substantiv feminin: Grabă mare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a se rapezi + suf. -eală (DEX ’09).
Cum se pronunță: repetiție
REPETIȚIE, repetiții, substantiv feminin 1. Reluare a aceloraşi cuvinte, idei, acţiuni; 2. Muncă de pregătire a interpreţilor în vederea unei reprezentaţii în public; 3. Procedeu stilistic care constă în repetarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte cu scopul de a înviora expunerea, a întări ideea etc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: repetare, (înv.) poftorire, […]
Cum se pronunță: repetenție
REPETENȚIE, repetenții, substantiv feminin: Stare a celui repetent. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) repetență (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: repetent + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: repetent
REPETENT, -Ă, repetenți, -te, adjectiv (și substantiv): Care repetă o clasă sau un an de studii (din cauză că nu a obţinut note de trecere). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Repetent (DEX ’09).

