R

REGIONALIST, -Ă, regionaliști, -ste, I. adjectiv: Care ţine de regionalism; propriu regionalismului. II. substantiv masculin și feminin: Persoană care manifestă regionalism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: régionaliste (DEX ’09).

REGINĂ, regine, substantiv feminin 1. (în unele state; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducătoare absolută a ţării; suverană; 2. Soţie de rege; 3. (fig.) Persoană care domină o anumită sferă prin calităţile sale excepţionale; prima în genul său. Sursa: DEX ’09 Sinonime: suverană, (înv. și pop.) crăiasă, damă, (entom.) împărăteasă, mamă, matcă, […]

REGIMENTAR, -Ă, regimentari, -e, adjectiv: Care ţine de regiment; propriu regimentului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: régimentaire (DEX ’09).

REGIMENT, regimente, substantiv neutru 1. Subdiviziune militară din cadrul unei divizii constând din mai multe batalioane sau escadrile; unitate militară; 2. Efectiv al acestei unităţi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (mil.) (înv.) polc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: régiment; limba germană: Regiment (DEX ’09).

REGIM , regimuri, substantiv neutru 1. Formă de guvernământ a unui stat; guvernare; 2. Sistem de reglementare a unei activităţi sau de funcţionare a unei instituţii sau întreprinderi; 3. Ansamblu de condiţii care determină funcţionarea unui sistem tehnic; 4. (lingv.) Raport gramatical dintre două cuvinte care sunt în așa fel legate între ele, încât unul […]

REGIE, regii, substantiv feminin 1. Concepţie specifică de interpretare a unui text dramatic; 2. Activitate de conducere a jocului actorilor şi a montării unui spectacol; regizorat; 3. Ocupaţie a regizorului; 4. Mod de gestiune a unui serviciu public; 5. Tutungerie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: înscenare, montare, artă regizorală, punere în scenă, (rar) regizorat, (înv.) scenariu […]

A SE REPRODUCE, se reproduc, verb 1. A se produce din nou; 2. (despre organisme) A-şi mări numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se perpetua prin generare; a se înmulţi; a prolifera. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a se produce (DEX ’09).

A SE REPEZI, mă reped, verb 1. A porni repede; a o lua brusc din loc; 2. A se duce până undeva în grabă şi pentru puţin timp; a da o fugă; 3. A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a năvăli; a năpădi; a tăbărî. Sursa: DEX ’09 Sinonime: năpusti, sări (Sursă: Sinonime […]

A SE REPERCUTA, se repercutează, verb 1. (despre unde sonore sau de lumină) A se propaga reflectându-se; 2. (fig.) A se face simţit; a se propaga, având anumite urmări; a se resimţi; a se răsfrânge. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répercuter (DEX ’09).

A REPEZI, reped, verb 1. A împinge cu violenţă; a izbi; 2. (fig.) A trata cu cuvinte aspre; a brusca. Sursa: DEX ’09 Sinonime: brusca (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: din repede (DEX ’09).