RACEM, raceme, substantiv neutru: Inflorescenţă în formă de ciorchine. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba farnceză: raceme; limba latină: racemus (DEX ’09).
R
Cum se pronunță: regretabil
REGRETABIL, -Ă, regretabili, -e, adjectiv: (despre acţiuni, fapte etc.) Care provoacă regrete; în stare să producă un regret. Sursa: DEX ’09 Sinonime: condamnabil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: regrettable (DEX ’09).
Cum se pronunță: regret
REGRET, regrete, substantiv neutru: Părere de rău cauzată de o nereuşită sau de săvârşirea unei fapte reprobabile; remuşcare; căinţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: căință, mustrare, pocăință, remușcare, părere de rău, (rar) penitență, pocăială, (înv.) înfrângere, pocaianie, (franțuzism înv.) repentir (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: regret (DEX ’09).
Cum se pronunță: regresiv
REGRESIV, -Ă, regresivi, -e, adjectiv: Care constituie un regres; care vine în contradicţie cu progresul; care tinde spre o stare depăşită. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: régressif (DEX ’09).
Cum se pronunță: regresiune
REGRESIUNE, regresiuni, substantiv feminin 1. Proces de retragere a apelor mării sau ale oceanului de pe o porţiune a uscatului, cauzată de mişcările scoarţei terestre; 2. Reducere a răspândirii geografice a unui fenomen de limbă; 3. Mişcare a unui corp ceresc în sens opus celui în care se mişcă Soarele. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) […]
Cum se pronunță: a regreta
A REGRETA, regret, verb 1. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a se căi; 2. (fapte sau acţiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a jeli. Sursa: DEX ’09 Sinonime: căi, (înv. și pop.) a plânge (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: regretter (DEX ’09).
Cum se pronunță: reflector
REFLECTOR, reflectoare, substantiv neutru 1. Dispozitiv pentru reflectarea luminii; 2. (tehn.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se reflectă radiaţiile într-o anumită direcţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réflecteur (DEX ’09).
Cum se pronunță: reflectometru
REFLECTOMETRU, reflectometre, substantiv neutru: Dispozitiv pentru măsurarea puterii de reflectare a suprafeţei corpurilor prin comparare cu suprafaţa unui corp de referinţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réflectometre; limba germană: Reflektometer (DEX ’09).
Cum se pronunță: reflectant
REFLECTANT, -Ă, reflectanți, -te, adjectiv: Care reflectă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: reflectorizant (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a reflecta + suf. -ant (DEX ’09).
Cum se pronunță: referitor
REFERITOR, -OARE, referitori, -oare, adjectiv (și adverbial): (urmat de prepoziţia la) Care se referă la…; care se raportează la…; privitor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a (se) referi + suf. -tor (DEX ’09).
