REFLEXIVITATE, substantiv feminin 1. Caracter reflexiv; 2. (rar) Înclinaţie spre meditaţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) reflexivism (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: reflexiv + suf. -itate (DEX ’09).
R
Cum se pronunță: reflexiv
REFLEXIV, -Ă, reflexivi, -e, adjectiv 1. rar (despre persoane) Care are predispoziţia de a reflecta (mult); înclinat spre reflecţie; 2. Care se răsfrânge. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cugetător, gânditor, meditativ, (înv.) meditator, (glumeț și ir.) pansiv (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réflexif; limba germană: reflexiv (DEX ’09).
Cum se pronunță: reflexie
REFLEXIE, reflexii, substantiv feminin: fiz. (despre unde, sunete, radiaţii etc.) Fenomen de revenire parţială în mediul iniţial după contactul cu alt mediu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fiz) întoarcere, răsfrângere, reflectare, repercutare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: reflexio, -onis; limba franceză: réflexion (DEX ’09).
Cum se pronunță: reflex II
REFLEX, reflexe, substantiv neutru 1. Reacţie adecvată a organismului la o excitaţie; 2. Rază de lumină reflectată; 3. (fig.) Oglindire a unei stări de lucruri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réflexe; limba latină: reflexus; limba germană: Reflex (DEX ’09).
Cum se pronunță: reflex
REFLEX, -Ă, reflecși, -xe, adjectiv: Care se produce în mod spontan; produs fără participarea voinţei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: automat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réflexe; limba latină: reflexus; limba germană: Reflex (DEX ’09).
Cum se pronunță: reflecție
REFLECȚIE, reflecții, substantiv feminin: Proces de examinare profundă a unei idei, situaţii sau probleme; cugetare adâncă; meditaţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cugetare, părere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réflexion; limba latină: reflexio, -onis; limba germană: Reflexion (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se reface
A SE REFACE, mă refac, verb 1. (despre un organism sau despre părţi ale lui) A reveni la condiţia iniţială; a se restabili; a se regenera; a creşte; 2. (despre persoane) A-şi recăpăta starea normală (fizică sau/şi morală); a se regenera; a se redresa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a se face (DEX ’09).
Cum se pronunță: a reflecta
A REFLECTA, reflectez, verb: A gândi mult şi profund; a cugeta; a medita; a chibzui; a contempla. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: refléter; limba latină: reflectere; limba germană: reflektieren (DEX ’09).
Cum se pronunță: RE
re, re, substantiv masculin invariabil, muzică, 1. Una dintre cele șapte sunete muzicale ale gamei; nota corespunzătoare acestui sunet. 2. A treia coardă a unei viori. Sursă: DEX ’09 etimologie: limba franceză ré limba italiană re
Cum se pronunță: a reface
A REFACE, refac, verb 1. A face din nou; 2. A aduce la starea normală; a recompune; a reconstitui. Sursa: DEX ’09 Sinonime: repara, restaura, restabili, modifica, reconstitui, reconstrui, redresa, înviora, regenera (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: re- + a face (DEX ’09).
