R

RĂRITURĂ, rărituri, substantiv feminin 1. Loc liber rămas între obiecte aşezate rar; 2. Defect sau uzură a unei ţesături care este într-un loc mai rară. Sursa: DEX ’09 Sinonime: destrămătură, (pop.) stramă, strămătură, lătunoaie, (reg.) cărare, strungă, rariște, (pop.) răriș, (reg.) răret, rărime (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) rări + suf. -tură (DEX ’09). […]

RĂRIȘ, rărișuri, substantiv neutru: Pădure sau porţiune de pădure cu copacii rari; rarişte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: rar + suf. -iş (DEX ’09).

RĂPITOR, -OARE, răpitori, -oare, adjectiv 1. Care răpeşte; 2. (despre persoane) Care caută să se îmbogăţească răpind; lacom de agoniseală; rapace; 3. (fig.) Care produce impresie foarte puternică; hipnotizant; fascinant. Sursa: DEX ’09 Sinonime: prădalnic, (înv.) rapace, răpicios, încântător (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a răpi + suf. -tor (DEX ’09).

RĂPITOARE, răpitoare, substantiv feminin 1. (la plural) Ordin de păsări de talie mare, cu cioc gros şi încovoiat, care se hrănesc cu alte păsări şi cu mamifere mici (reprezentanţi: vulturul, uliul etc.); 2. Pasăre din acest ordin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a răpi + suf. -toare (DEX ’09).

RĂPCIUNE, substantiv feminin: (pop.) A noua lună a anului; septembrie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

RĂPCIUGOS, -OASĂ, răpciugoși, -oase, adjectiv (despre animale) 1. Care suferă de răpciugă; cu răpciugă; morvos; 2. (fig.) Care este slab, neîngrijit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: răpciugă + suf. -os (DEX ’09).

RĂPCIUGĂ, substantiv feminin 1. Boală contagioasă a unor animale (cai, măgari, catâri etc.), transmisibilă şi omului, care se manifestă prin ulceraţii, mai ales pe mucoasa nazală; morvă; 2. (fig.) Animal (mai ales cal) bătrân şi fără putere; mârţoagă; gloabă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: origine necunoscută (DEX ’09).

RĂPĂNOS, -OASĂ, răpănoși, -oase, adjectiv (și substantiv) 1. Care suferă de rapăn; 2. Care are rapăn. Sursa: DEX ’09 Etimologie: rapăn + suf. -os (DEX ’09).

RĂPĂITOR, -OARE, răpăitori, -oare, adjectiv: (rar) Care răpăie; care produce răpăituri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a răpăi + suf. -tor (DEX ’09).

RĂMUROS, -OASĂ, rămuroși, -oase, adjectiv: Care are (multe) ramuri; cu (multe) ramuri; ramificat; crengos. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ramură + suf. -os (DEX ’09).