RĂRITURĂ, rărituri, substantiv feminin 1. Loc liber rămas între obiecte aşezate rar; 2. Defect sau uzură a unei ţesături care este într-un loc mai rară.
Sursa: DEX ’09
Sinonime: destrămătură, (pop.) stramă, strămătură, lătunoaie, (reg.) cărare, strungă, rariște, (pop.) răriș, (reg.) răret, rărime (Sursă: Sinonime 2002).
Etimologie: a (se) rări + suf. -tură (DEX ’09).
