R

RADIOGRAFIE, radiografii, substantiv feminin 1. Procedeu de înre-gistrare a interiorului unui corp opac cu ajutorul radiaţiilor X; 2. Imagine fotografică obţinută cu ajutorul acestor radiaţii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: radiogramă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radiographie (DEX ’09).

RADIOGRAFIC, -Ă, radiografici, -e, adjectiv: Care ţine de radiografie; propriu radiografiei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radiographique (DEX ’09).

RADIOGONIOMETRU, radiogoniometre, substantiv neutru: Aparat de radiorecepţie pentru determinarea direcţiei din care vine o radioemisie, folosit în navigaţia fără vizibilitate şi în radiolocaţie; radiopelengator. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radiogoniometre (DEX ’09).

RADIOGHIDAJ, radioghidaje, substantiv neutru: Dirijare de la distanţă a unui vehicul cu ajutorul undelor radio. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radioguidage (DEX ’09).

RADIOGAZETĂ, radiogazete, substantiv feminin: Rubrică instructiv-informativă în cadrul emisiunilor radiofonice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: radio + gazetă (DEX ’09).

RADIOFONIE, radiofonii, substantiv feminin 1. Comunicaţie bilaterală prin unde radio; 2. Ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul sistemelor de transmitere şi de recepţionare a informaţiei prin intermediul undelor radio. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radiophonie (DEX ’09).

RADIOFONIC, -Ă, radiofonici, -e, adjectiv: Care ţine de radiofonie; propriu radiofoniei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radiophonique (DEX ’09).

RADIOFIZICĂ, substantiv feminin: Ramură a fizicii care se ocupă cu studierea oscilaţiilor electromagnetice de înaltă frecvenţă, precum şi cu producerea şi propagarea undelor radio. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radiophysique (DEX ’09).