R

RADIOFICAȚIE, radioficații, substantiv feminin: Sistem de radiorecepţie prin linii de distribuţie de la o staţie centrală. Sursa: DEX ’09 Sinonime: radiodistribuție (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: radiofikaţija (DEX ’09).

RADIOFICARE, radioficări, substantiv feminin: Înzestrare a oraşelor şi satelor cu posturi de radioficaţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a radiofica (DEX ’09).

RADIOFAR, radiofaruri, substantiv neutru: Staţie de radio fixă, care transmite semnale speciale şi serveşte la dirijarea navigaţiei aeriene şi maritime. Sursa: DEX ’09 Sinonime: radiobaliză (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radiophare (DEX ’09).

RADIOEMIȚĂTOR, radioemițătoare, substantiv neutru: Aparat pentru asigurarea radiocomunicaţiilor; emiţător de radio. Sursa: DEX ’09 Etimologie: radio + emiţător (DEX ’09).

RADIOEMISIUNE, radioemisiuni, substantiv feminin 1. Program transmis prin radio; emisiune radiofonică; radiotransmisiune; 2. Generare a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicaţii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radio-émission (DEX ’09).

RADIOELEMENT, radioelemente, substantiv neutru: Element chimic radioactiv. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radio-élément (DEX ’09).

RADIOELECTRONIC, -Ă, radioelectronici, -e, adjectiv: Care ţine de radioelectronică; propriu radio-electronicii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radioelectronique (DEX ’09).

RADIOELECTRICITATE, substantiv feminin: Ramură a fizicii care se ocupă cu studierea undelor electromagnetice şi cu aplicarea lor în radiocomunicaţii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radio-électricité (DEX ’09).

RADIOELECTRIC, -Ă, radioelectrici, -e, adjectiv: Care ţine de radioelectricitate; propriu radioelectricităţii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: radio-électrique (DEX ’09).