RUSĂ, substantiv feminin: (mai ales art.) Limba vorbită de ruşi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: rus (DEX ’09).
R
Cum se pronunță: rus II
RUS, ruși, substantiv masculin: Persoană care face parte din populaţia de bază a Rusiei sau este originară din Rusia. Sursa: DEX ’09 Sinonime: șvab, (înv. și pop.) muscal, (înv.) rosian (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: rus (DEX ’09).
Cum se pronunță: rural
RURAL, -Ă, rurali, -e, adjectiv: Care ţine de sat; propriu satului; sătesc. Sursa: DEX ’09 Sinonime: sătesc, țărănesc, (înv.) sătenesc, rustic, câmpenesc (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rural (DEX ’09).
Cum se pronunță: ruptură
RUPTURĂ, rupturi, substantiv feminin 1. Întrerupere a relaţiilor cu cineva; 2. Loc unde s-a rupt ceva; 3. Parte ruptă din ceva; 4. Obiect de îmbrăcăminte vechi şi rupt; zdreanţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: gaură, spărtură, (înv.) frântură, sfâșietură, zdreanță, petic, (med.) fractură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: rupt + suf. -ură (DEX ’09).
Cum se pronunță: rupt
RUPT, -Ă, rupți, -te, adjectiv 1. (şi substantival) a (se) rupe; 2. Care este îndepărtat, înstrăinat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: frânt, plesnit, zdrențuit, sfâșiat, sfâșiat, spintecat, (înv.) spart, zdrențăros, uzat, (med.) fracturat, extenuat(Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a rupe (DEX ’09).
Cum se pronunță: rupie
RUPIE, rupii, substantiv feminin: (în unele ţări din Orient) Unitate a sistemului monetar. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: roupie (DEX ’09).
Cum se pronunță: rupestru
RUPESTRU, -STRĂ, rupeștri, -stre, adjectiv 1. (despre plante) Care creşte în locuri abrupte, pe stânci; 2. (despre locaşuri primitive) Care este făcut în stâncă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rupestre (DEX ’09).
Cum se pronunță: rupere
RUPERE, ruperi, substantiv feminin: Acțiunea de a (se) rupe și rezultatul ei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: frângere, spargere, sfâșiere, fracturare, desfacere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a rupe (DEX ’09).
Cum se pronunță: rumeneală
RUMENEALĂ, rumeneli, substantiv feminin 1. Culoare rumenă; roşeaţă; 2. (mai ales la plural, pop.) Produs cosmetic pentru rumenit; fard de culoare roşie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a rumeni + suf. -eală (DEX ’09).
Cum se pronunță: rumen
RUMEN, -Ă, rumeni, -e, adjectiv 1. (despre faţă, buze etc.) Care are o culoare roşiatică, sănătoasă; 2. (despre persoane) Care este îmbujorat la faţă; 3. (despre fructe sau despre unele produse alimentare) Care a devenit roşiatic (sub acţiunea soarelui sau a focului). Sursa: DEX ’09 Sinonime: îmbujorat, împurpurat, înroșit, roșu, rumenit, (livr.) rubicond, (rar) roșit, […]
