R

ROTULĂ, rotule, substantiv feminin 1. (anat.) Os în formă de disc, situat pe partea anterioară a genunchiului, care contribuie la formarea articulaţiei; 2. (tehn.) Extremitate rotunjită a unei tije (utilizată la articulaţiile sferice). Sursa: DEX ’09 Sinonime: (anat.) (pop.) oul genunchiului, (înv. și reg.) scăfârlie, (Olt.) tuturigă, (tehn.) nucă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit […]

ROTUND, -Ă, rotunzi, -de, adjectiv 1. Care are forma unui cerc (semicerc) sau a unei sfere (emisfere); circular; 2. (despre numere) Care este alcătuit din unităţi fără fracţiuni sau subdiviziuni; întreg; 3. (despre fiinţe sau despre părţile corpului lor) dolofan, durduliu, grăsuț, rotofei, împlinit. Sursa: DEX ’09 Sinonime: circular, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) […]

ROTUNJIME, rotunjimi, substantiv feminin: Formă rotundă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (rar) rotunditate, (înv.) rotunjeală, rotunjitură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: rotund + suf. -ime (DEX ’09).

A SE ROTUNJI, se rotunjește, verb 1. A deveni (mai) rotund; 2. fig. (despre persoane) A se face mai plin, mai gras; a se îngrăşa; a se împlini. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din rotund (DEX ’09).

A (SE) ROTOCOLI, (mă) rotocolesc, verb 1. A face să se rotocolească; 2. A face rotocoale; a descrie mişcări circulare; a se roti; 3. A se face rotocol. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din rotocol (DEX ’09).

A (SE) ROTI, (mă) rotesc, verb 1. A descrie mişcări circulare; a se rostogoli; 2. (fig.) A se învârti mereu în căutarea unui profit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din roată (DEX ’09).

A SE ROTACIZA, se rotacizează, verb: (despre consonante intervocalice) A prezenta fenomenul de rotacism; a se transforma în “r”. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rhotaciser (DEX ’09).

A SE ROȘI, mă roșesc, verb 1. A căpăta culoare roşie; a deveni roşu; 2. (despre unele fructe şi legume) A începe să se coacă, devenind roşiatic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din roșu (DEX ’09).

A ROTUNJI, rotunjesc, verb 1. (linii, numere, colţuri etc.) A face să fie rotund; 2. fig. (averi, sume etc.) A face mai mare; a spori; a mări; a majora; 3. A face să se rotunjească. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din rotund (DEX ’09).

A ROTI, rotesc, verb 1. A face să se rotească; 2. (frânghii, sârme etc.) A înfăşura în formă de roată; a face colac. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din roată (DEX ’09).