R

REFORMĂ, reforme, substantiv feminin 1. Transformare (radicală sau parţială) operată în vederea ameliorării unei stări de lucruri din viaţa social-politică sau economică; 2. (în Europa din sec. XV– XVI) Mişcare social-politică şi religioasă îndreptată împotriva feudalismului şi a catolicismului. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) reformație; (fin., ec.) reformă monetară = stabilizare bănească, stabilizare monetară (Sursă: […]

REFLUX, refluxuri, substantiv neutru 1. (în opoziţie cu flux) Fenomen natural constând în coborârea periodică a nivelului apei mărilor şi oceanelor în cadrul mareei; maree descendentă; 2. (fig.) Micşorare a intensităţii unui proces. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (geogr.) (înv.) răcurgere, scădere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reflux (DEX ’09).

REFLEXOGEN, -Ă, reflexogeni, -e, adjectiv: Care generează reflexe ale organismului; producător de reflexe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réflexogene (DEX ’09).

REESCONT, reesconturi, substantiv neutru: Operaţie prin care banca centrală a unei ţări cumpără de la o bancă comercială cambii scontate anterior de la aceeaşi bancă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: reescontare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réescompte (DEX ’09).

REELIGIBIL, -Ă, reeligibili, -e, adjectiv: (despre persoane) Care poate fi ales din nou într-o funcţie pe care a mai ocupat-o. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rééligible (DEX ’09).

REDUTABIL, -Ă, redutabili, -e, adjectiv:  (rar) Care inspiră teamă; care te umple de frică; de temut. Sursa: DEX ’09 Sinonime: puternic, tare, temut, valoros, (înv. livr.) potent (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: redoutable (DEX ’09).

REDUTĂ, redute, substantiv feminin (înv.) 1. Fortificaţie mică, de formă poligonală, înconjurată de şanţuri şi folosită pentru apărarea circulară; 2. Local public de petrecere cu muzică şi dans. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (mil.) (înv.) tabie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: redut; limba franceză: redoute (DEX ’09).

REDUS, -Ă, reduși, -se, adjectiv 1. v. a (se) reduce; 2. fig. (despre persoane) Care denotă inteligenţă insuficientă; mărginit; mediocru; limitat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: mic, diminuat, micșorat, scăzut, limitat, insuficient, prescurtat, scurt, concentrat, rezumat, scurtat, (fig.) comprimat, condensat, împuținat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a (se) reduce (DEX ’09).

REDUNDANT, -Ă, redundanți, -te, adjectiv: Care ţine de redundanţă; propriu redundanţei. Sursa: DEX ’09 Sinonime: inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: redondant (DEX ’09).

REDUCTOR, -OARE, reductori, -oare, adjectiv: Care reduce un oxid. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réducteur (DEX ’09).