R

A RELATA, relatez, verb: (ştiri, evenimente, fapte etc.) A aduce la cunoştinţă publicului larg; a comunica; a transmite; a anunta; a emite; a difuza. Sursa: DEX ’09 Sinonime: povesti, afirma, a raporta, a referi, a vorbi, (înv.) a vorovi (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: relater (DEX ’09).

A REGĂSI, regăsesc, verb 1. A găsi din nou; 2. (reflexiv fig.) A-şi veni în fire; a-şi recăpăta echilibrul sufletesc; a se reculege. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a reafla, a redescoperi, revedea, a se recunoaște, reveni (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: re- + a găsi (DEX ’09).

REUȘIT, -Ă, reușiți, -te, adjectiv 1. v. a reuși; 2. Care a fost realizat în conformitate cu intenţia; bine executat; izbutit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a reuși (DEX ’09).

REUȘITĂ, reușite, substantiv feminin: Rezultat bun, obţinut în urma depunerii unui efort fizic sau intelectual; succes; izbândă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: izbândă, succes, victorie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: riuscita; limba franceză: réussite (DEX ’09).

A RECUPERA, recuperez, verb 1. (bunuri spirituale sau materiale pierdute etc.) A obţine din nou; a recâştiga; a redobândi; a recăpăta; 2. (resturi sau deşeuri, energie) A readuce în stare de folosinţă (total sau parţial). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récupérer; limba latină: recuperare (DEX ’09).

A RECUNOAȘTE, recunosc, verb 1. (persoane, obiecte) A identifica (uşor) la o nouă întâlnire; 2. (fiinţe, lucruri) A deosebi de altele de acelaşi fel (după anumite semne); a cunoaşte; 3. A considera ca veritabil sau ca legitim. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a cunoaşte (DEX ’09).

A RECULA, reculează, verb: (despre corpuri solide, mecanisme etc.) A face recul; a se smuci înapoi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reculer (DEX ’09).

A RECUCERI, recuceresc, verb: A cuceri din nou; a lua înapoi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a recâștiga, a relua, a reocupa, (înv.) a recuprinde (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: re- + a cuceri (DEX ’09).

REFORMAT, -Ă, reformați, -te, adjectiv 1. v. a reforma; 2. Care este caracteristic pentru cultul religios protestant; care ţine de cultul religios protestant; 3. şi substantival (despre persoane) Care este de religie protestantă (calvină). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: reformatus (DEX ’09).

REFORMATOR, -OARE, reformatori, -oare, adjectiv 1. şi substantival (despre persoane) Care face reforme; care reformează; 2. (despre idei, teorii etc.) Care prevede reforme. Sursa: DEX ’09 Sinonime: înnoitor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réformateur; limba latină: reformator, -oris (DEX ’09).