R

RECOACERE, recoaceri, substantiv feminin: (metal.) Tratament termic, care constă în încălzirea şi menţinerea unui material metalic la o anumită temperatură, urmată de o răcire lentă, în scopul îmbunătăţirii calităţilor lui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a recoace (DEX ’09).

RECLUZIUNE, recluziuni, substantiv feminin (livr.): Pedeapsă cu închisoarea. Sursa: DEX ’09 Sinonime: închisoare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réclusion (DEX ’09).

RECLAMAȚIE, reclamații, substantiv feminin: Petiţie adresată unui organ administrativ, în care se exprimă o nemulţumire; jalbă; plângere. Sursa: DEX ’09 Sinonime: sesizare, plângere, (înv. și pop.) jalbă, pâră, (înv. și reg.) plânsoare, ponoslu, (Ban., Transilv. și Mold.) ponos, (înv.) artic, pitac, suplică, tânguire, (turcism înv.) ruca (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: […]

RECLAMANT, reclamanți, substantiv masculin 1. Persoană care reclamă; 2. Persoană care înaintează reclamaţie unei instanţe judecătoreşti. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv. și reg.) pârâș, pârâtor, (reg.) ponoslaș, (prin Transilv.) ponosluitor, (înv.) jeluitor, suplicant (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réclamant (DEX ’09).

RECLAMAGIU, reclamagii, substantiv masculin (fam.) I. Persoană care face reclamaţii (fără a avea motive suficiente); II. Persoană care îşi face reclamă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: I. a reclama + suf. -giu; II. reclamă + suf. -agiu (DEX ’09).

RECLAMĂ, reclame, substantiv feminin 1. Publicitate realizată pe diverse căi (anunţuri, în publicaţii, la radio, televiziune etc.) în scopul de a suscita interesul publicului faţă de ceva; 2. Mijloc (articol dintr-o publicaţie, afiş, prospect, placardă, panou etc.) cu ajutorul căruia se face reclamă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réclame; limba germană: […]

RECIPROCITATE, reciprocități, substantiv feminin 1. Caracter reciproc; 2. (fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu se modifica la inversarea sensului de propagare a acestora. Sursa: DEX ’09 Sinonime: mutualitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réciprocité (DEX ’09).

RECIPROC, -Ă, reciproci, -e, adjectiv 1. (despre acţiuni, fenomene etc.) Care se realizează concomitent; care se influenţează unul pe altul; mutual; 2. (despre convenţii, acorduri etc.) Care obligă în egală măsură părţile contractante. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réciproque; limba latină: reciprocus (DEX ’09).

RECIPISĂ, recipise, substantiv feminin: Dovada care atestă recepţionarea sau restituirea a ceva (bani, bunuri materiale etc.); chitanţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récepissé; limba germană: Rezepisse (DEX ’09).

RECIPIENT, recipiente, substantiv neutru: Vas care serveşte la păstrarea sau la transportarea diferitelor substanţe sau fluide. Sursa: DEX ’09 Sinonime: vas (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récipient; limba latină: recipiens, -tis (DEX ’09).