R

RIZACĂ, rizace, substantiv feminin (reg.) 1. Unealtă asemănătoare coasei, folosită pentru tăierea stufului şi a papurii; târpan; sabiţă; 2. Unealtă folosită de pescari pentru a tăia frânghiile cu care sunt fixate carmacele de pari. Sursa: DEX ’09 Sinonime: cosor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: rizak (DEX ’09).

RIZ, rizuri, substantiv neutru 1. Fisură pe suprafaţa unei piese de metal, provocată de tensiunile interne; 2. Zgârietură făcută pe o piesă pentru a o însemna; 3. Şanţ pe marginea tălpii de încălţăminte prin care trece cusătura. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Ritz (DEX ’09).

RIVIERĂ, riviere, substantiv feminin: (sport) Obstacol format dintr-o groapă umplută cu apă, pe care trebuie s-o treacă dintr-o săritură un atlet sau un cal de curse. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: riviere (DEX ’09).

RECTILINIU, -IE, rectilinii, adjectiv 1. (despre mişcări) Care se desfăşoară în linie dreaptă; în formă de linie dreaptă; 2. (despre figuri geometrice) Care este alcătuit din linii drepte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: drept (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rectiligne (DEX ’09).

RECTILINIAR, -Ă, rectiliniari, -e, adjectiv: (fiz.) Care nu produce distorsiuni ale imaginilor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ortoscopic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rectilinéaire (DEX ’09).

RECTIFICATOR, -OARE, rectificatori, -oare, I. adjectiv 1. Care rectifică; 2. Care conţine o rectificare; II. substantiv masculin și feminin: Muncitor specializat în operaţii de rectificare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a rectifica + suf. -tor (DEX ’09).

RECTIFICARE, rectificări, substantiv feminin 1. v. a rectifica; 2. Notă scurtă într-o publicaţie periodică, prin care se rectifică ceva publicat anterior. Sursa: DEX ’09 Sinonime: corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a rectifica (DEX ’09).

RECTE, adverb: Cu adevărat; anume. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: recte (DEX ’09).

RECTANGULAR, -Ă, rectangulari, -e, adjectiv: Care are unghiuri drepte; dreptunghiular. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rectangulaire (DEX ’09).

RECTAL, -Ă, rectali, -e, adjectiv: (anat.) Care ţine de rect; propriu rectului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rectal (DEX ’09).