R

A RECONSIDERA, reconsider, verb: (opere autori, evenimente etc., care au fost deja apreciate) A interpreta dintr-un nou punct de vedere; a revalorifica. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reconsidérer (DEX ’09).

A RECONFIRMA, reconfirm, verb: A confirma din nou. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a confirma (DEX ’09).

A RECONDIȚIONA, recondiționez, verb: (maşini, aparate, utilaje etc.) A supune unei recondiţionări; a face să funcţioneze normal. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a condiţiona (DEX ’09).

A RECONCILIA, reconciliez, verb: A face să se reconcilieze. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réconcilier (DEX ’09).

A RECOMPUNE, recompun, verb: A compune din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface; a reconstitui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a compune (DEX ’09).

A RECOMPENSA, recompensez, verb: (persoane sau acţiunile lor) A răsplăti printr-o recompensă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (înv. și reg.) a cunoaște, (înv.) a cununa (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récompenser (DEX ’09).

A RECOMENTA, recomentez, verb: A comenta încă o dată, aducând argumente noi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: re- + a comenta (DEX ’09).

A RECITA, recit, verb: (texte) A spune pe de rost, expresiv şi cu intonaţia cerută; a declama. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a declama, a rosti, a spune, (rar) a debita, (pop.) a cuvânta (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réciter (DEX ’09).

RECTITUDINE, rectitudini, substantiv feminin 1. Caracter rectiliniu; 2. (fig.) Spirit de dreptate, de justeţe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: rectitudo, -inis; limba franceză: rectitude (DEX ’09).

RECTO, substantiv neutru (invariabil): (în opoziţie cu verso) Prima faţă a unei foi scrise (dintr-o carte). Sursa: DEX ’09 Sinonime: față (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: recto (DEX ’09).