RECEPTOR, receptoare, substantiv neutru: 1. Aparat sau instalaţie care receptează o energie brută transformând-o în energie utilizabilă; 2. Aparat destinat receptării undelor electromagnetice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récepteur; limba germană: Rezeptor (DEX ’09).
R
Cum se pronunță: receptor
RECEPTOR, receptori, I. adjectiv: Care receptează; cu proprietatea de a recepta (o acţiune mecanică, un curent, un mesaj, un semnal etc.); II. substantiv masculin: (fiziol.) Formaţie terminală a nervilor care transmite excitaţiile sistemului nervos central. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: récepteur; limba germană: Rezeptor (DEX ’09).
Cum se pronunță: receptivitate
RECEPTIVITATE, substantiv feminin: Caracter receptiv. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fig.) deschidere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réceptivité; limba germană: Rezeptivität (DEX ’09).
Cum se pronunță: receptiv
RECEPTIV, -Ă, receptivi, -e, adjectiv 1. Care receptează; cu proprietatea de a recepta; 2. (despre persoane) Care receptează uşor impulsurile din afară (informaţii, observaţii etc.); 3. Capabil de a asimila, de a învăţa uşor; 4. Care contractează uşor o boală infecţioasă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fig.) deschis (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: recepție
RECEPȚIE, recepții, substantiv feminin 1. Luare în primire a unor materiale pe baza verificării lor cantitative şi calitative; 2. Serviciu dintr-un hotel care se ocupă de evidenţa şi cazarea oaspeţilor; 3. Reuniune cu caracter festiv, organizată cu un anumit prilej; 4. (tehn.) Primire a unei anumite forme de energie pentru a o transforma în altă […]
Cum se pronunță: receptacul
RECEPTACUL, receptacule, substantiv neutru (bot.): Partea de sus, dilatată a peduncului de care se prind organele unei flori. Sursa: DEX ’09 Sinonime: pălărie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réceptacle; limba latină: receptaculum (DEX ’09).
Cum se pronunță: recenzor
RECENZOR, -OARE, recenzori, -oare, substantiv masculin și feminin: Persoană care înfăptuieşte un recensământ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: recenseur (DEX ’09).
Cum se pronunță: recenzie
RECENZIE, recenzii, substantiv feminin: Scurtă analiză cu comentarii şi cu aprecieri critice a unei lucrări ştiinţifice sau opere de artă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Rezension (DEX ’09).
Cum se pronunță: recenzent
RECENZENT, -Ă recenzenți, -te, substantiv masculin: Autor al unei recenzii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Rezensent (DEX ’09).
Cum se pronunță: rebus
REBUS, rebusuri, substantiv neutru 1. Joc în care un cuvânt sau o frază sunt reprezentate printr-un ansamblu de desene, semne sau litere care urmează să fie descifrate; 2. (fig.) Scriere sau lucru greu de descifrat; şaradă; enigmă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rébus; limba germană: Rebus (DEX ’09).

