S

A STRÂMBA strâmb 1, Vb. tranz. 1) A face să se strâmbe. ◊ ~ (sau a muta) cuiva fălcile a trage cuiva o bătaie zdravănă. 2) (persoane) A imita în batjocură; a lua în râs prin imitare. 2. intranz.: ~ din nas (sau din buze) a-și manifesta nemulțumirea, disprețul sau dezaprobarea printr-o mișcare caracteristică a […]

A SE STRÂMTORA, mă ~ez, vb intranz. (despre persoane) A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai; a se restrânge. Din lat. strinctus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strinctus.  (sursa DEX ’09)

A SE STRÂMTAmă ~ez, vb. intranz. A deveni (mai) strâmt; a se reduce în lățime; a deveni mai puțin încăpător; a se îngusta; a se strânge. Haina s-a strâmtat. Din lat. strinctus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină strinctus.  (sursa DEX ’09)

A SE STRÂMBA mă strâmb, vb. intranz. 1) A pierde forma sau poziția inițială. 2) (despre persoane) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se schimonosi; a se sluți. 3) fig. fam. A avea o comportare pretențioasă; a face mofturi; a se sclifosi; a se fandosi; a […]

STRÂMB II ~ă (~i, ~e) 1) (în opoziție cu drept) adj., Care nu este drept; înclinat, lăsat pe o parte. Perete ~. ◊ Mărturie ~ă mărturie care nu corespunde adevărului. 2) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) Care are un defect fizic; deformat. Picioare ~e. Gură ~ă. Din lat. strambus. Etimologie: Cuvânt provenit […]

STRĂVEZIU ~e (~i) 1) adj., Prin care trece lumina; transparent. Sticlă ~e. 2) (despre apă, lumină etc.) Care este lipsit de orice impurități; limpede; curat. 3) fig. (despre oameni) Care este foarte slăbit. 4) fig. (despre sensuri, tâlcuri, aluzii) Care poate fi înțeles cu ușurință. Din lat. videre + suf. ~iu. Etimologie: Cuvânt provenit din […]

STRĂVECHI ~e (~i) Care este moștenit de la strămoși; transmis prin moștenire; strămoșesc; străbun. Vremuri ~. Așezare ~e. Din stră- + lat. veclus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină veclus.  (sursa DEX ’09)

STRĂȘNICIE ~i substantiv feminin, 1) Atitudine aspră, severă; asprime; severitate. A păzi cu ~. 2) Faptă groaznică, înfricoșătoare; grozăvie. [G.-D. strășniciei]. Din sl. strašinu + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă strašinu.  (sursa DEX ’09)

STRĂPUTERE ~i substantiv feminin, Din ~i depunând maximum de puteri; din toate puterile. Din stră- + lat. potere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină potere.  (sursa DEX ’09)

STRĂPUNGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) adj. și fig. Care străpunge, străbate; pătrunzător; penetrant. Vânt ~. Durere ~oare. Din lat. extrapungere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extrapungere.  (sursa DEX ’09)