Cum se pronunță: a străvedea

A STRĂVEDEA străvăd, vb. tranz. rar (obiecte, ființe) A vedea foarte vag (din cauza depărtării, a întunericului etc.); a zări printre alte elemente; a întrevedea; a întrezări. Din stră- + lat. videre. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină videre.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a străpunge

A STRĂPUNGE străpung vb. tranz. 1) (despre obiecte cu vârf ascuțit) A răzbate dintr-o parte în alta. 2) (despre persoane) A supune unei acțiuni de spargere până în partea opusă (cu ajutorul unui obiect ascuțit). 3) fig. (spații, medii etc.) A străbate cu greu (de la un capăt la altul). Din lat. extrapungere. Etimologie: Cuvânt […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a strănuta

A STRĂNUTA strănut, vb. intranz. A elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o contracție involuntară a mușchilor expiratori. Din lat. sternutare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sternutare.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a străluci

A STRĂLUCI ~esc vb. intranz. 1) (despre aștri și despre alte surse de lumină) A luci foarte puternic; a răspândi o lumină vie. 2) (despre lucruri) A reflecta o lumină puternică (venită de la alte corpuri). Podgoriile strălucesc la soare. 3) (despre lucruri) A părea că luminează (din cauza curățeniei); a sclipi; a luci. 4) […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a se străvedea

A SE STRĂVEDEA mă străvăd, vb. intranz. rar 1) A se vedea neclar (prin ceață, printre nori etc.). Slab de se străvede se zice despre cineva care este foarte slab. 2) fig. A se face văzut; a ieși la iveală; a se vădi; a se releva. Din stră- + lat. videre. Etimologie: Cuvânt provenit din […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: a se strămuta

A SE STRĂMUTAmă strămut, vb. intranz. A se muta (cu traiul) în alt loc; a-și schimba locul (de trai); a trece în altă parte.  ~ din viață a muri. Din lat. extramutare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină extramutare.  (sursa DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: stindard

STINDARD ~e substantiv neutru, 1) înv. Piesă de stofă atașată la un suport, purtând culorile, emblemele unei națiuni, ale unui stat, ale unei unități militare sau ale unei organizații, servind ca semn distinctiv al acestora; steag; flamură; drapel. 2) fig. Simbol de luptă, de adeziune, de solidaritate, de înfrățire. ◊ A ridica ~ul luptei a […]

Vezi cum se pronunță →