SECTAR I substantiv masculin și substantiv feminin Adept înflăcărat și intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). Din fr. sectaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sectaire. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: sectar II
SECTAR II ~ă (~i, ~e) 1), adj. Care ține de sectă; cu caracter de sectă. 2) Care nu tolerează pe cei cu alte vederi, convingeri. Spirit ~. Din fr. sectaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sectaire. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sectant I
SECTANT I ~tă (~ți, ~te) 1), adj. Care ține de o sectă; propriu unei secte. 2) Care vădește exclusivism față de adepții altor convingeri; exclusivist. Din lat. secans, ~ntis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secans. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sectant II
SECTANT II ~tă ( ~ți, ~te) substantiv masculin și substantiv feminin, Adept al unei secte religioase. Din lat. secans, ~ntis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secans. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secreție
SECREȚIE ~i substantiv feminin, 1) Eliminare a unor substanțe care constituie produsul activității glandelor din organism. 2) Substanță produsă de către aceste glande. Glandă cu ~ internă glandă care își elimină secreția în sânge. Glandă cu ~ externă glandă care își elimină secreția în mediul exterior. [G.-D. secreției; Sil. se-cre-ți-e]. Din lat. secretio, ~onis, fr. […]
Cum se pronunță: secretor
SECRETOR ~oare (~ori, ~oare), adj. fiziol. Care secretează. Organ ~. Din fr. sécréteur Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sécréteur. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secretină
SECRETINĂ, substantiv feminin, Substanță de natură hormonală care stimulează secreția pancreatică. Din fr. sécrétine. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sécrétine. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secretariat
SECRETARIAT ~e substantiv neutru, 1) Organ care îndeplinește funcții de organizare și conducere curentă. ~ul O.N.U. 2) Serviciu, într-o întreprindere sau într-o organizație, care se ocupă cu lucrul de cancelarie. 3) Grup de persoane, de obicei alese, însărcinate să elaboreze hotărârea unei ședințe sau să scrie procesul-verbal. ~ul conferinței. [Sil. se-cre-ta-ri-at]. Din fr. secretariat. Etimologie: […]
Cum se pronunță: secretar
SECRETAR ~ă ( ~i, ~e) substntiv masculin și substantiv feminin, 1) Slujbaș însărcinat cu lucrări de secretariat. ~ particular. 2) Persoană care scrie procesul- verbal al unei adunări. 3) Funcționar care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii de stat, ale unui minister ori ale conducerii altui organ administrativ sau politic. […]
Cum se pronunță: secret II
SECRET II ~tă (~ți, ~te), adj., 1) Care este ținut ascuns; cunoscut unui număr redus de persoane. 2) Care este plasat în așa fel încât nu se vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. 3) (despre persoane) Care își ascunde natura sau conduita sa adevărată; care nu face confidențe. 4) (despre sentimente, gânduri, stări sufletești) Care este […]

