Cum se pronunță: sectar I

SECTAR I substantiv masculin și substantiv feminin Adept înflăcărat și intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). Din fr. sectaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sectaire. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sectar II

SECTAR II ~ă (~i, ~e) 1), adj. Care ține de sectă; cu caracter de sectă. 2) Care nu tolerează pe cei cu alte vederi, convingeri. Spirit ~. Din fr. sectaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sectaire. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sectant I

SECTANT I ~tă (~ți, ~te) 1), adj. Care ține de o sectă; propriu unei secte. 2) Care vădește exclusivism față de adepții altor convingeri; exclusivist. Din lat. secans, ~ntis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secans. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: secreție

SECREȚIE ~i substantiv feminin, 1) Eliminare a unor substanțe care constituie produsul activității glandelor din organism. 2) Substanță produsă de către aceste glande. Glandă cu ~ internă glandă care își elimină secreția în sânge. Glandă cu ~ externă glandă care își elimină secreția în mediul exterior. [G.-D. secreției; Sil. se-cre-ți-e]. Din lat. secretio, ~onis, fr. […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: secretariat

SECRETARIAT ~e substantiv neutru, 1) Organ care îndeplinește funcții de organizare și conducere curentă. ~ul O.N.U. 2) Serviciu, într-o întreprindere sau într-o organizație, care se ocupă cu lucrul de cancelarie. 3) Grup de persoane, de obicei alese, însărcinate să elaboreze hotărârea unei ședințe sau să scrie procesul-verbal. ~ul conferinței. [Sil. se-cre-ta-ri-at]. Din fr. secretariat. Etimologie: […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: secretar

SECRETAR ~ă ( ~i, ~e) substntiv masculin și substantiv feminin, 1) Slujbaș însărcinat cu lucrări de secretariat. ~ particular. 2) Persoană care scrie procesul- verbal al unei adunări. 3) Funcționar care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii de stat, ale unui minister ori ale conducerii altui organ administrativ sau politic. […]

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: secret II

SECRET II ~tă (~ți, ~te), adj., 1) Care este ținut ascuns; cunoscut unui număr redus de persoane. 2) Care este plasat în așa fel încât nu se vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. 3) (despre persoane) Care își ascunde natura sau conduita sa adevărată; care nu face confidențe. 4) (despre sentimente, gânduri, stări sufletești) Care este […]

Vezi cum se pronunță →