SECOL ~e substantiv neutru, 1) Perioadă de timp egală cu o sută de ani; veac. 2) fig. Perioadă foarte lungă de timp; veșnicie. 3) Perioadă de timp considerată ca fiind o unitate istorică cu anumite caracteristici specifice. Din lat. saecculum, it. secolo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină saecculum. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: sechestru
SECHESTRU ~e, substantiv neutru, jur. Măsură oficială destinată să prevină înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale materiale până la achitarea unei datorii. [Sil. -ches-tru]. Din lat. sequestrum, sequestrer, fr. séquestre. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sequestrum. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secerat
SECERAT, substantiv neutru, 1) v. A SECERA. 2) Timpul când se seceră; seceriș. Din lat. sicilare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sicilare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secărică I
SECĂRICĂ I, ~ele, substantiv feminin, (diminutiv de la secară) Plantă erbacee cultivată pentru semințele aromatice, folosite în medicină și drept condiment; chimen; chimion. Din lat. secale + suf. ~ică. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secale. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secărică II
SECĂRICĂ II, substantiv feminin, (diminutiv de la secară) Rachiu fabricat din secară. Din lat. secale + suf. ~ică. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secale. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secăciune
SECĂCIUNE ~i, substantiv feminin, rar 1) Caracter sec; uscăciune. 2) Vreme uscată; secetă; uscăciune. Din lat. siccatio, ~onis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină siccatio. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a secționa
A SECȚIONA~ez, vb.tranz. 1) (obiecte integrale) A împărți în secțiuni. 2) A despica printr-o secțiune. [Sil. -ți-o-]. Din fr. sectionner. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sectionner. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a secreta
A SECRETA pers. 3 ~ează, vb. tranz. (despre glande) A produce o secreție. [Sil. se-cre-; Și secretă]. Din fr. sécréter. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sécréter. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a sechestra
A SECHESTRA~ez, vb. tranz. 1) (bunuri materiale) A supune unui sechestru. 2) (persoane) A reține cu forța (în mod ilegal). Din fr. séquestrer, lat. sequestrare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză séquestrer. (DEX ’09)
Cum se pronunță: seim
SEIM ~uri substantiv neutru, (în unele țări europene) Organ al puterii de stat. ~ul polonez. Din pol. sejm. Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză sejm. (DEX ’09)
