SUFLU, sufluri: substantiv neutru, 1) Curent slab de aer. 2) fig. Forță însuflețitoare. ~l tinereții. [Sil. su-flu]. Din fr. soufle. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză soufle. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: sufleu
SUFLEU, sufleuri: substantiv neutru, Preparat culinar făcut din legume, fructe sau brânză, amestecate cu albuș bătut, grăsime, și copt în cuptor. ~ de zmeură. [Sil. su-fleu]. Din fr. soufflé. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză soufflé. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sufletist
SUFLETIST, sufletistă (sufletiști, sufletistă) substantiv masculin și feminin, Persoană care manifestă generozitate, solicitudine. Din lat. suflitus + suf. ~ist. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină suflitus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sufletește
SUFLETEȘTE adv. Sub aspect sufletesc; din punct de vedere sufletesc; moralicește. Din lat suflitus + suf. ~ește. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină suflitus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sufletesc
SUFLETESC, sufletească (sufletești): adj. 1) Care ține de suflet; propriu sufletului. Stare ~ească. 2) Care ține de trăsăturile morale ale omului. Tărie ~ească. Mulțumire ~ească. [Sil. su-fle-]. Din lat. suflitus + suf. ~esc. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină suflitus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: suflet
SUFLET, suflete, substantiv neutru, 1) Totalitate a proceselor psihice, care caracterizează lumea internă a individului; latură psihică a omului; duh. * A-și pune tot ~ul a-și da toată silința. Din ~ (sau din adâncul ~ului sau din tot ~ul) cu toată dragostea; cu afecțiune. Cu trup și ~ în întregime; întru totul. A nu avea […]
Cum se pronunță: sufleor
SUFLEOR [pr.: suflör], sufleori: substantiv masculin, Lucrător la teatru care șoptește actorilor rolul în timpul repetițiilor sau a reprezentațiilor. [Sil. su-fleor]. Din fr. souffleur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină souffleur. (DEX ’09)
Cum se pronunță: suflător II
SUFLĂTOR II, suflători: substantiv masculin, Persoană care cântă la un instrument muzical de suflat. Din lat. sufflare + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sufflare. (DEX ’09
Cum se pronunță: suflător I
SUFLĂTOR I, suflătoare: substantiv neutru, tehn. 1) Țeavă prin care sticlarul suflă aer într-o masă de sticlă topită pentru a modela diverse obiecte. 2) v. SUFLAI. [Sil. su-flă-] Din lat. sufflare + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sufflare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: suferind
SUFERIND suferindă (suferinzi, suferinde): adj și substantival Care suferă de o boală; bolnav. Din lat. sufferre. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sufferre. (DEX ’09)
