SECUNDAR I ~e substantiv neutru, (la ceasornice) Ac care indică secundele. Din lat. secundus + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secundus. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: secundar II
SECUNDAR II ~ă (~i, ~e) adj. 1) Care ocupă un loc secund; situat pe al doilea loc; colateral. 2) Care este mai puțin important; de importanță mai mică; marginal. Rol ~. Produs ~. (Propoziție) ~ă propoziție dependentă de altă propoziție. Din lat. secundarius, fr. secondaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secundarius. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secundant
SECUNDANT ~tă ( ~ți, ~te), substantiv masculin și substantiv feminin, 1) Persoană care secundează. 2) Arbitru secund. 3) înv. Martor la un duel. Din germ. Sekundant, lat. secundans, ~ntis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Sekundant. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secund I
SECUND I ~dă (~zi, ~de) adj., Care urmează imediat după primul (loc, timp, importanță, rang etc.); al doilea. Din lat. secundus, fr. second Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secundus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secund II
SECUND II ~zi, substantiv masculin, rar Ofițer de marină cu funcția de adjunct al căpitanului unei nave. Din lat. secundus, fr. second Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secundus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secular
SECULAR ~ă (~i, ~e)adj. Care există de secole; de vârsta unui secol; centenar. Din lat. saecularis, fr. séculaire, séculier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină saecularis. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a segrega
A SEGREGA segreg, vb tranz. A face să se segrege. [Sil. se-gre-]. Din lat. segregare, it. segregare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină segregare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a segmenta
A SEGMENTA ~ez, vb. tranz. (obiecte integrale) A împărți în segmente. Din fr. segmenter. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză segmenter. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a seduce
A SEDUCE seduc, vb. tranz. 1) (persoane) A căuta să pună stăpânire pe deplin (prin comportare, exterior, vorbe etc.); a capta prin însușiri deosebite; a cuceri. 2) fig. (despre lucruri, activități etc.) A atrage foarte puternic; a fascina; a captiva. 3) (persoane) A determina la relații sexuale prin promisiuni false; a ademeni; a înșela. 4) […]
Cum se pronunță: a secunda
A SECUNDA~ez, vb. tranz. 1) (persoane) A ajuta (la înfăptuirea unor acțiuni), aflându-se alături. 2) A însoți cu o melodie; a acompania. Din lat. secundare, fr. seconde. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secundare. (DEX ’09)
