STRIVITOR ~oare (~ori, ~oare) adj. și fig. Care strivește. Din sl. sutryvati + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sutryvati. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: striu
STRIU ~ri substantiv neutru, Fiecare dintre dungile paralele, ieșite în relief sau adâncite, de pe suprafața unui obiect sau corp. [Monosilabic]. Din fr. strie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strie. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stringență
STRINGENȚĂ substantiv feminin, Caracter stringent. [G.-D. stringenței]. Din it. stringenza. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stringenza. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stringent
STRINGENT ~tă (~ți, ~te) livr. adj., Care necesită soluționare imediată; fără amânare; arzător; presant; imperios. Din it. stringente. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană stringente. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strigoiaș
STRIGOIAȘ ~i substantiv masculin, (diminutiv de la strigoi) la pl. Fluturi mici de noapte care se adună la sursele de lumină. Din lat. striga + suf. ~ aș. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină striga. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strigoi
STRIGOI ~ substantiv masculine, 1) (în superstiții) Sufletul unui mort despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt pentru a pricinui rele celor vii; moroi. * A umbla ca un ~ a umbla noaptea târziu fără nici un scop. A trăi ca un ~ a trăi izolat. 2) rar depr. Om rău și […]
Cum se pronunță: strigoaică
STRIGOAICĂ ~ce substantiv feminin, 1) v. STRIGOAIE. 2) pop. Femeie care se ocupă cu vrăjitoria; vrăjitoare. Din lat. striga + suf. ~că. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină striga. (DEX ’09)
Cum se pronunță: strigiformă
STRIGIFORMĂ ~e substantiv feminin, 1) la pl. Ordin de păsări răpitoare nocturne cu capul foarte mobil, cu ochii mari, îndreptați înainte, cu ciocul scurt, puternic, încovoiat (reprezentanți: bufnița, cucuveaua, huhurezul etc.). 2) Pasăre din acest ordin. Din fr. strigiformes, lat. strix, striges. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză strigiformes. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a struji
A STRUJI~esc, vb. tranz. 1) (obiecte de lemn sau de metal) A ciopli cu ajutorul unei unelte (daltă, cuțit, bardă etc.). 2) (obiecte) A curăța de înveliș (coajă, piele, pănuși etc.). ~ un băț. Din sl. stružiti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stružiti. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a structura
A STRUCTURA~ez vb. tranz. A face să aibă o structură. Din fr. structurer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză structurer. (DEX ’09)
