SUAVITATE substantiv feminin, Caracter suav; gingășie; delicatețe. [G.-D. suavității; Sil. su-a-]. Din fr. suavité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză suavité. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: suav
SUAV ~ă (~i, ~e) adj., Care este plin de sensibilitate și delicatețe; gingaș; fin. Parfum ~. Din fr. suave. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză suave. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sturz
STURZ ~i substantiv masculine, Pasăre migratoare de talie mică, cu cioc conic, puternic, cu penaj brun, răspândită prin locuri păduroase. Din lat. turdus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină turdus. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sturion
STURION ~i substantiv masculin, 1) la pl. Familie de pești răpitori, de talie mare, cu corpul acoperit de câteva rânduri de plăci osoase, apreciați pentru carnea și icrele lor (reprezentanți: morunul, nisetrul, păstruga etc.); acipenseride. 2) Pește din această familie. [Sil. -ri-on]. Din it. storione. Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană storione. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupoare
STUPOARE substantiv feminin, 1) v. STUPEFACȚIE. 2) Stare patologică caracterizată prin deprimare și insensibilitate completă. [G.-D. stuporii]. Din fr. stupeur, lat. stupor, ~oris. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupeur. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupit
STUPIT stupituri substantive neutru, pop. Salivă dată afară din gură; scuipat. Stupitul-cucului plantă erbacee meliferă, cu flori liliachii sau albe. Din lat. stupire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stupire. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupiditate
STUPIDITATE ~ăți substantiv feminin, 1) Caracter stupid. 2) Vorbă sau faptă stupidă. [G.-D. stupidității]. Din fr. stupidité, lat. stupiditas, ~atis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupidité. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupid
STUPID ~dă (~zi, ~de) 1) adj., Care este lipsit de logică; fără rost; absurd; inept; alogic; aberant. Moarte ~dă. 2) și substantival (despre persoane și despre manifestările lor) Care denotă lipsă de inteligență; neghiob; tâmp; nerod; netot; nătărău; prost; tont; năuc. Din fr. stupide, lat. stupidus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupide. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupefiat
STUPEFIAT ~tă (~ți, ~te) adj., Care a fost supus stupefierii; uimit; uluit. [Sil. -fi-at]. Din fr. stupéfier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupéfier. (DEX ’09)
Cum se pronunță: stupefacție
STUPEFACȚIE ~i substantiv feminin, livr. Uimire profundă, care împiedică orice reacție; stupoare. [G.-D. stupefacției; Sil. -ți-e]. Din fr. stupéfaction. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stupéfaction. (DEX ’09)
